O Gaşcă Unită (Mafia Black) Vol 1,2 & 3

Capitolul 10.O Imbratisare Face Cat 100 de Cuvinte

Pov Scarlet

Am obosit sa alerg,simt ca puterile ma lasa,alerg de minim 30 minute...el nu se lasa...am incercat sa ma ascund...dar mereu ma gasea...nu stiu cum o facea...

Era atat de distractiv sa jucam prinsa,gasea mereu un mod de a ma face sa ma simt mai inferioara decat el...asta doar pentru ca era mai rapid ca mine...Pe atunci aveam 12 ani...3 ani mai tarziu fluturasii deja incepusera sa apara de fiecare data cand era in jurul meu,incepusem sa ma balbai si sa ma fastacesc...la inceput am crezut ca sunt bolnava...dar cu timpul am inceput sa il iubesc...si din cate stiu...si el...am iesit la o intalnire si acolo chiar m-a intrebat daca vreau sa fiu iubita lui...si eu i-am spus da...cea mai mare greseala...nu credeam ca voi tine asa de mult la el...atat de mult ca "plecarea" lui sa ma distruga atat...si acum cel mai probabil ma afecteaza iar...poate a fost o halucinatie...NU MERIT ASTA!

-SCARLET!~un strigat ma aduce inapoi pe pamant
-Aleluia! Credeam ca vei ramane pe veci in lumea aia a ta...DEPARTE DE CEA REALA!
-Ce vrei,Tara?
-Mi-e foame!
-Serios,pentru asta m-ai deranjat??
-DA!
-O sa ma duc sa gatesc ceva...

M-am ridicat din pat si am coborat in bucatarie...o urasc pe Tara...ei ii e foame dar tot eu trebuie sa gatesc...UGHHH...

DING
Si se mai trezeste si minunatul meu telefon

"Vino la baza,la ora 4"
Era un mesaj de la Evelin.

Termin de facut masa,urc inapoi la mine in camera si ma schimb:

(E chiar ea)

-TARA,VEZI CA PLEC!
-

AI GATIT?
-Da...
-PAAA!

Daca le dai mancare nu mai conteaza,te da afara si din propia casa daca e nevoie!

Dupa ce am condus in jur de 20 minute,am ajuns si eu la destinatie,intru incet incat Evelin sa nu ma auda...m-am furisat incet in spatele ei si cand ma pregateam sa o sperii doua brate m-au cuprins,ceea ce m-a facut sa tresar,m-am intors rapid in pozitie de lupa si ma pregateam sa atac...asta pana cand am vazut cine era...noroc ca Eve avea castile si asculta muzica si nu ne-a auzit.Mi-a luat destul de mult sa realizez cine era,dar cand am facut-o am inceput sa plang,era in fata mea,in carne si oase,cu aceeasi privire de acum 11 ani ,acelasi chip de care am ramas dependenta,mi-am dorit sa il revad atatia ani,m-am gandit mereu la momentul acesta,sa il revad,sa il pot atinge,sa ii simt prezenta,sa il am langa mine...

Am vrut sa strig,dar acesta mi-a acoperit gura,m-a apucat de mana si m-a tras afara.

Nu am putut zice nimic,eram inghetata,tot ce am putut face a fost sa il imbratisez si exact asta am facut,i-am sarit in brate si am inceput sa plang din nou dar de data asta...de ferecire...

-Nu imi da drumul!~a rostit cu aceeasi voce puternica
-Nu as putea nici daca as vrea!.........De ce te ascunzi?
-E mai bine asa...nu vreau sa se stie ca sunt in viata...as atrage atentia si nu doresc asta
-O sa pleci iar?
-Din pacate.
-Macar te vei intoarce?
-Intotdeauna!

-Scarlet?~o voce se aude din spatele meu

M-am intors usor ca sa vad cine era...statea Evelin rezemata de usa de la baza...cand m-am intors inapoi spre David...el nu mai era acolo.
-De ce stai afara si nu intrii?~m-a intrebat ea suspicioasa
-Pai...doar ce am ajuns.
-Atunci haide,am ceva foarte important sa iti arat...

Intram si mergem spre camera calculatoarelor,acolo Eve se aseaza in fata unuia,iau si eu un loc si ea incepe sa vorbeasca.
-Deci,printre toate cele intamplate mi-am gasit timp sa fac si ceea ce trebuia sa facem de la inceput...l-am gasit pe fratele tau.

☆Cred ca 200 ani mi-a luat sa scriu acest capitol...sincera sa fiu nu aveam inspiratie...nu mai aveam acea "sclipire" ca atunci cand ma puneam sa scriu si ideile veneau de la sine...dar am promis ca voi termina cartea chiar daca va dura 246910 ani.Stiu ca ne-am cam indepartat de la subiectul principal al acestui volum...dar exact cum v-am spus ideile veneau pe masura ce scriam...VA MULTULMESC TUTUROR!!