Hello Mr. Teacher

Chapter 19 Pacaleala de 1 aprilie

-         Eric, imi pare rau ca te deranjez dar trebuie sa aflii ceva foarte important.

                   Ha! Deci stii ca deranjezi si tot o faci. Clasa este locul meu si al lui Eric, este sanctuarul nostru. Niciun Edgar nu este bine-venit aici. Si totusi Eric iese afara din clasa pentru a afla ce are Edgar de spus. De parca as sta cu mainile in san! Am iesit si eu pe usa dupa ei pana cand i-am zarit pe o banca. M-am apropiat din spate ascunzandu-ma dupa o tufa.

-         Eric, nu stiu cum sa-ti spun.

-         Doar spune-o.

-         Are legatura cu Roxanne.

-         Ce este cu ea?

-         Stiu ca o iubesti mult dar tot trebuie sa aflii. Pentru ca eu am fost primul ei barbat, familia ei ma obliga sa ma casatoresc cu ea in doua luni.

                   Eric se uita la Edgar de parca nu auzise bine, de parca vroia sa nu fie adevarat. Sunt terminata!!!! Stiam ca ziua asta blestemata imi va adduce ghinion! Ziua asta…..1 aprilie.

-         Pacaleala de 1 aprilie! Am strigat sarind din tufisul din spatele bancii pe care stateau cei doi. Eric iubitule, ce surprins arati! Am spus incolacindu-mi bratele in jurul gatului lui pe la spate. Doar nu l-ai crezut pe Edgar! Ooooo, tu chiar l-ai crezut! Ce scump esti!

-         Roxanne, suntem in scoala.

-         Cui ii pasa? Am facut lucruri mai grave decat sa te imbratisez.

-         Da, si nu sunt foarte mandru de ele.

-         Eric…am soptit lin sarutandu-i gatul incet.

-         A-Anne? Edgar este inca aici.

                   Duh! Asta era si ideea! Poate se simte in plus si pleaca. Da, continua sa visezi Anne. Edgar doar sta acolo pur si simplu. V-am mai spus ca il urasc? Nu asta conteaza acum. Concentreaza-te pe Eric Anne! L-am muscat cam adanc de gat iar Eric a tresarit scotand un geamat destul de proeminent. Am zambit multumita si i-am intors capul incet spre mine mangaindu-i buzele cu degetelul mare de la mana dreapta. M-am apropiat privindu-i in continuare buzele care mai ca cerseau un sarut. Eric poate spune ce vrea dar corpul lui nu minte. I-am atins buzele intr-un sarut nevinovat apoi i le-am lins cautand o portita de intrare. Si-a deschis gura lasandu-ma sa intru si sa i-o redescopar. A trecut atat de mult de la ultimul nostru sarut! Se vede ca si lui Eric i-a fost dor de buzele mele pe care le devoreaza explorandu-mi intreaga gura cu ajutorul limbii sale. Rup sarutul vrand sa-l amagesc, o dara de saliva formandu-se intre gurile noastre. Ma intorc spre Edgar care inca era pe canapea, nicio surpriza, si il privesc de parca i-as spune: “ Tu nu vei primi niciodata asta! ”. Intr-un final se ridica si pleaca. Woow! Ma intreb daca s-a saturat sa ne vada impreuna. In orice caz, imi intorc privirea spre Eric uitandu-ma adanc in ochii lui.

-         Oooo nu! Stiu privirea asta. Nu va merge. Nu aici, nu acum. Orele de curs inca nu s-au sfarsit. In niciun caz nu se va intampla.

-         Suna de parca vrei sa te convingi pe tine insuti. Nu esti destul de stapan pe tine?

-         E de ajuns! Spuse ridicandu-se de pe canapea intorcandu-se la ora.

-         Lasule! Am strigat atat de tare incat sa ma auda.

                    

                    Urmatoarele ore le-am petrecut afara, sub un pom din spatele liceului incercand sa ma calmez dupa intalnirea atat de neplacuta cu Edgar. Aerul curat de aprilie este atat de placut! Este proaspat si racoritor, iar razele soarelui care imi mangaie pielea picioarelor ma gadila dandu-mi furnicaturi. Este minunat! M-am intors in liceu dupa ce m-am relaxat dar pe hol i-am zarit din nou pe Edgar si pe Eric. Parca Edgar plecase acasa deja! Cainele ala iar vrea sa strice tot. Oooo nu, nu cat sunt eu aici! M-am indreptat cu o viteza nemaivazuta pana la ei si i-am strigat lui Eric tare in ureche:

-         Pacaleala de 1 aprilie!

-         Poftim? Poti sa mai spui inca o data? Cred ca am surzit.

-         Am spus: “ Pacaleala de 1 aprilie! ”.

-         Dar eu si Eric vorbeam despre muzica clasica.

-         Oooou! Continuati! Am spus plecand cat mai repede de acolo.

                    E clar ca Edgar vrea sa ma faca de ras in fata lui Eric. Si ghiciti ce! Ii reuseste de minune. Si inca nu ati vazut tot. Toata ziua a fost asa, cum ii vedeam pe astia doi impreuna apaream de nicaieri si strigam “ Pacaleala de 1 aprilie! ”. Chiar am oboist. Multumesc cerului ca orele de curs s-au terminat!

-         Roxanne? Se auzi vocea lui Eric care cred ca statea in fata mea in clasa care acum era goala.

-         Da? Am raspuns ridicand capul de pe banca pe jumatate adormita din cauza oboselii.

-         Ce imi ascundeti tu si Edgar? La auzirea acestor cuvinte m-am trezit din somnul si oboseala care pusesera stapanire pe mine.

-         De ce crezi ca iti ascund ceva?

-         Pentru ca te cunosc Anne. De cand a sosit Edgar te comporti ciudat.

-         Ti se pare. Acum daca nu te superi trebuie sa plec, orele s-au terminat, am spus ridicandu-ma din banca indreptandu-ma spre usa.

-         Orice ar fi poti sa-mi spui, zise Eric facandu-ma sa ma opresc pentru cateva secunde in dreptul usii numai ca apoi sa parasesc clasa.

                       Cum am ajuns acasa prima fat ape care am vazut-o a fost cea a lui Edgar. M-am uitat urat la el, de parca as fi vrut sa-l strang de gat. De cum imi observa furia se apropie de mine cu un zambet superior pe buze.

-         Haide ca ne-am distrat azi, nu mai fii suparata! Desi a fost amuzant sa te fac de ras in fata lui Eric. Aratai atat de disperata in incercarea ta de a-l impiedica sa afle adevarul, nepretuita imagine!

                       Fara sa mai zic un cuvant l-am ocolit si m-am dus direct in camera mea ca un uragan si scotand de sub pat doua geamantane am inceput sa le umplu cat mai repede. Dupa ce am terminat am chemat soferul care lua bagajele si cobori pe scari, eu aflandu-ma chiar in spatele lui. Sky tocmai ce ajunse acasa, iar cand ma vazu se opri uitandu-se nedumerita apoi intreba:

-         Unde pleci?

-         Oriunde numai aici nu! Am spus furioasa.

-         Anne! Anne! Il auzeam pe Edgar din spate.

                    Insa era prea tarziu, deja ma urcasem in masina si ii spusesem soferului destinatia. Am mers pentru cateva minute pana am ajuns, apoi l-am pus pe sofer sa-mi urce bagajele pana in dreptul unei usi apoi sa plece. Am sunat, din spatele usii iesind un barbat inalt, saten care purta o pereche de ochelari de vedere putin cazuti pe nas.

-          Anne? Ce s-a intamplat?

-         Eric…pot sa stau la tine? Am intrebat cu ochii tristi. Eric mi-a facut semn sa intru, mi-a luat geamantanele si m-a servit cu un ceai cald. Nu m-a intrebat nimic in legatura cu starea in care ma aflam, doar m-a strans tare in brate pe la spete, asa cum stia ca ador sa fiu alintata si mi-a sarutat de nenumarate ori parul.