Hello Mr. Teacher

Chapter 19 Pacaleala de 1 aprilie

             

                          M-am intoooooors!!!! >:D< Capitolul 19 \:D/ Sper sa va placa! :D Scuze ca a durat atata timp dar am fost foarte ocupata si imi pare rau si de greselile de scriere, nu l-am mai corectat. :) In concluzie, lectura placuta! ;)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

                Zilele se scurg mult prea repede, deja este aprilie, intai aprilie mai ixact. Mai sunt doar doua luni pana la presupusa mea casatorie cu Edgar. Cine s-ar casatori cu un tip ca el? Oh stiu! Cineva care nu poate sa auda, sa vada, sa mearga, sa vorbeasca, preferabil cu o boala precum screloza sau alzhaimer. V-am mai spus cat de mult urasc ziua asta? 1 aprilie e o prostie! Este o zi inutila, pardon, o sarbatoare inutila. Chiar nu-i vad rostul. Ce e asa de amuzant intr-o minciuna care va face pe cineva sa se simta prost sau chiar sa-l raneasca? De obicei stau acasa in fiecare an in aceasta zi blestemata dar de data asta nu pot. Trebuie sa il vad pe Eric! Desi ne intalnim aproape zilnic la scoala tot nu e suficient. Nu am mai iesit de mult timp la o intalnire. Nu ca ar face o diferenta faptul ca ar vrea sa iesim la o intalnire atata timp cat cainele de paza imi sulfa in ceafa neincetat nelasandu-ma sa fac nicio miscare. Edgar e un monstru!!! Stiti ce este cel mai rau? Va spun eu, faptul ca Eric petrece mai mult timp cu acel caine decat cu mine. Se intalnesc mereu la o cafea si vorbesc despre, nici macar nu stiu despre ce vorbesc. Tot ce stiu este ca sunt foarte frustrata. Vreau ca Eric sa-mi acorde atentie mie!!! Ooo dar stati! Inca nu v-am spus cel mai enervant lucru in legatura cu ziua de azi. In aceasta zi a anului liceul se transforma intr-un camp de lupta. Fiecare nu stie ce farsa sa-i mai faca altuia, e ca la balamuc: strigate, tipete, victime, rasete, intr-un cuvant haos. Si iata cum pasesc in acest univers complet paralel fata de lumea cu care sunt obisnuita. Pana acum patru persoane au primit placinte in fata, peste jumatate au fost mintiti in legatura cu ceva si chiar acum vad niste baieti cu mainile lipite de peretele holului. Cat de infantil! Am deschis usa clasei luand o gura mare de aer asteptandu-ma la ce e mai rau. De cum am pus piciorul inauntrul acelei incaperi de tortura ceva alb mi-a picat in cap. Ghiciti ce! Faina! Oamenii astia terbuie sa-si ia o viata!

-         Ha! V-am spus eu ca Roxanne va fi cea ghinionista, scoate-ti banii!

-         Serios? Si cum se presupune ca imi voi scoate faina asta din par? Am intrebat putin nervoasa.

-         Pai stii tu, te speli pe cap.

-         Nu face pe desteptul cu mine, nu sunt intr-o dispozitie prea buna!

-         Roxanne, am avut o viziune, aparu Linda de nicaieri. Nu sincer, chiar nu era in clasa cand am intrat, fata asta este ca o fantoma.

-         Ce este?

-         Ziua aceasta va fi foarte obositoare pentru tine si cineva apropiat tie va afla un secret pe care ai incercat sa-l ascunzi.

-         Pai daca nu ti-ai dat deja seama, ziua de azi deja a inceput cu o atmosfera obositoare cat despre a doua parte chiar nu stiu despre ce vorbesti.

-         In curand vei afla.

                A intrat Eric si toata clasa s-a linistit. Nu am observant pana acum dar colegii mei sunt foarte atenti la ora lui Eric. Ma intreb de ce, nu e ca si cum le place chimia. Oare il gasesc pe Eric de gasca? Chiar nu stiu. Cert este ca uitandu-ma acum la Eric imi musc buza inferioara involuntar vrand sa-l acaparez. Aaaah Eric! Gata, nu mai suport! Trebuie sa iau atitudine. Tocmai cand am vrut sa ma ridic usa de la clasa s-a deschis, din pragul ei aparand Edgar cu o expresie ingrijorata. Cainele asta chiar stie cand sa ma intrerupa. Mai nou asta este scopul lui in viata? Pentru ca mie asa mi se pare. Cat de tare pot sa il detest!