Capitolul 1

Mulai dari awal
                                    

- Eşti ok ? Mă întreabă după ce mă eliberează din îmbrăţişare.

- Nu!! Hai la mine, vorbim acolo

- Păi înspre tine veneam. Ți-am adus un caiet, manualele şi orarul pentru anul ăsta.

- Mersi.. stăi să.. lasă-mă să te ajut cu astea.

Din cauză că am intrat in ea, am făcut-o să-şi scape cărțile.. mai exact, pe ale mele.

***

Am intrat in casă, ducându-mi cărțile în cameră. Steff era întinsă pe canapea cu telecomanda în mână, pornind televizorul. Am coborât scările şi m-am aruncat pe canapea, făcând-o pe Steff să se dezechilibreze şi să cadă pe jos, izbucnind amândoua în râs. Am început să îi povestesc despre maică-mea, deşi ea deja ştia totul. Pe la prânz am comandat pizza şi am început să înfulecăm.

- Deci? Cum mai e pe la şcoală? adică.. avem colegi noi, s-a întamplat ceva nou? Chase ce mai face ?

- Chase e bine. Să ştii că avem un coleg nou, îl cheamă Adam.

- Aham.. tare, zic eu tresărind la numele de: ''Adam''. Mă uit la Steff care se ridică de pe canapea şi duce farfuriile la bucătărie. Se întoarce în cameră şi se apropie de mine, luându-mă în braţe.

- Lucy? eu ar cam trebui să plec, mai am nişte treabă pe acasă. Te superi? întreabă ea.

- Nu rămâi la mine? Şi mâine mergem împreună la şcoala ? încerc să găsesc o modalitate de a o face să mai rămână. Nu îmi place să stau singură.

- Ăăăăm... dacă stau să mă gândesc, cred că ar fi mai bine. Bat din palme fericită, luând-o în braţe. Doar, lasă-mă să o sun pe mama să o anunţ.

- Bine, îi zâmbesc fericită.
Aceasta de ridică, şi îşi ia telefonul formând numărul.
Aşteptam ca mama lui Steff să îi răspundă, când am avut parte de o surpriză. M-am dus afară şi am răspuns:

- Alo ?

- Oh Doamne Lucy, de când încerc să dau de tine! Ce faci, cum te mai simţi? începe Chase interogatoriul. Încep să râd, şi pot să îl şi văd cum zâmbeşte la celălalt capăt al firului.

- Mai bine, mulţumesc. Stăteam cu Steff, avem o seară între fete mai încolo. Şi aşa nu am mai stat prea mult timp împreună în ultima vreme.

- Aha...

- Ce e? simt cum încearcă să schimbe subiectul.

- Hm?.. întreabă el făcând o mică pauză. Voiam să ieşim mai încolo, dar, poate altădată, zice el, simţindu-i o urmă de tristeţe in glas.

- Îmi pare rău, poate altădată. Stă puţin să se gândească, după care îl aud din nou.

- Păăăi.. Ce zici? tu, eu, măine, la o cafea?

- Mâine nu pot, e înmormântarea mamei. Şi mi-ai promis ca vii şi tu, spun, făcând o faţă de căţeluş, fiind, bineînţeles, conştientă că nu mă poate vedea.

- Aşa e. Asta am zis. Şi nu am uitat. Dar mă gândeam ca de dimineaţă.

- Dimineaţă avem şcoala, ai uitat? spun dându-mi o palmă mintală.

- Dă-o-ncolo de şcoală, serios acum. Ai nevoie de puţină distracţie. Să nu te culci târziu, la nouă jumate sunt la tine. Pa, te iubesc! spune şi îmi închide telefonul, ştiind că aşa nu îl pot refuza. Zâmbesc ca o toantă, gândindu-mă cât de tare îl pot iubi pe tipul ăsta.

I-am închis telefonul şi am vrut să intru în casă, dar Steff stătea în pragul uşii, rezemându-se de perete şi zâmbindu-mi pervers..

- Cu cine, nebuno ?

- Oooh Doamne, vorbeam cu Chase.

- Mdea.. Cum spui.. începe aceasta să râdă.

- Serios! Deja mă enervez.

- Bine tu, am înțeles, îşi dă ochii peste cap. Intru în casă, închizând uşa în urma noastră, rotind cheia de două ori, ca de obicei.

***

Deja se înserase cand tata intră in casă. Am coborât scarile şi i-am spus ca a venit Steff şi că o să stea până mâine.

M-am întors în cameră, şi am aranjat patul si fotoliul pe care avea sa doarmă Steff. Am întins fotoliul şi am adus câteva pături şi perne.

Ne-am aşezat în fund şi am mai povestit un pic. În timp ce îmi povestea unde a fost şi ce a facut in vacanță, mi-am aprins o țigară.

-Hei! tu de când fumezi? mă întrebă speriată

- Calmează-te! nu de mult m-am apucat... cam de vreo săptămână.

- Nu-ți fac bine!

- Şi tu! Nu o să mor, acum continuă.

Am mai povestit vreo juma' de oră, până îl văd pe tata intrând în cameră cu o tavă în mână.

- Bună seara, domnule Smith, îl salută Steff pe tata zâmbindu-i prieteneşte. Acesta aşeaza tava pe masă. Doua sandvish-uri si două pahare de suc de portocale, plus un bol de salată.
- Sunt bine, mulţumesc. O linişte apăsătoare se aşează între noi. Toţi ştim că nu e bine. Suferă. Suferă după mama. O iubea atât de mult, poate că prea mult, chiar. Acesta oftează. Îi mulţumim pentru mâncare şi iese din cameră.

***

Dimineața m-am trezit greu dar până la urma am reuşit să mă deplasez. Ţinând cont că e abia şapte, mai am ceva timp până vine Chase. În schimb, Steff merge la şcoală. M-am trezit odata cu ea ca să nu plece singură de dimineaţă.
- Pantalonii ăştia, sau salopeta asta? întreabă ea prezentându-mi o pereche de pantaloni lungi strâmţi albi, si o salopetă de blugi albastră deschis. Stau să mă gândesc, şi optez pentru salopetă. E largă şi comodă.
- Aşa credeam şi eu, zâmbeşte aruncând salopeta pe pat. Mai scoate din dulap un tricou alb cu dungi şi asortează totul cu pereche de tocuri cui, roşii, cu vărful ascuţit. Ce sâ zic? are gusturi bune la haine. Coborâm împreună la masă. Tata e deja plecat la munca, bănuiesc, că nu l-am văzut azi. Pun cereale într-un castron, iau două iaurturi din frigider si nişte fructe, si le aşez pe masă împreună o ceaşcă de cafea caldă. Eu o beau pe a mea cu Chase. Mâncăm, după care Steff trebuie să plece, deci mă duc după ea şi încui uşa în urma ei. Mai am aproximativ o oră până să mă pregătesc, deci mai am timp să dorm.

***

E nouă fix, deci mai am exact jumate d le oră până mă duc să mă întâlnesc cu Chase. Îmi iau pe mine o pereche de pantaloni mulaţi lungi negrii, un tricou pe care scrie Metallica, veşnicul meu hanorac şi bocancii negrii. Mă fardez cu puţin negru, adaug tuşul şi Voila! perfect. În clipa următoare aud soneria de la uşă. Îmi pun telefonul în buzunar şi cobor scările, în întâmpinarea lui Chase. Îi plases un sărut acesta zâmbind la reacţia mea. Mă ia de mână şi ieşim din casă, îndreptându-ne către maşina sa. Nici 5 minute nu durează drumul, că deja ajungem la cafetarie. Ne aşezăm la o masă liberă şi începem să povestim.

----------------

Wow, capitolul ăsta a ieşit mai lung decât mă aşteptam. Ma rog, scuze dacă sunt greşeli, sper să înțelegeți. Aştept păreri, Vă pup :**

Stay highTempat cerita menjadi hidup. Temukan sekarang