Vampirul din liceu

V2- Capitolul 5

        Incepe o noua zi si ma duc cu mama la magazin. Sper sa nu fie asa de plictisitor cum spune mama. Pumnii stransi. Am hotarat sa port colierul mereu. E asa de frumos incat vreau sa il vad cand vreau. Trebuie sa ma ridic dim pat ca sa ajung la timp, dar lenea din mine imi spune sa mai stau 5 minute, dar i-am promis mamei ca o ajut. O promisiune este o promisiune si trebuie dusa la bun sfarsit.

        Ma ridic din pat si imi pieptan parul. Dupa imi fac un coc si imi la sin fata doua suvita, cum avea si Harley Quinn, dar putin mai mari. Merg in bucatarie si beau una dintre sticlele de sange. Trebuie sa imi ajunga pentru o zi intreaga. Trebuie sa am provizii pana ma intorc. Mama a plecat fara mine. Acum va trebui sa merg pe jos. Ma uit la ceas este 10.00. Normal ca a plecat fara mine daca magazinul se deschide la 9.00 . Vina mea. Imi iau ghiozdanul si plec spre magazin. Ajung acolo si intru deparca as fi ajuns la timp. Iau o revista si incep sa o citesc. Mama vine langa mine. Cred ca si-a baut cafeaua, pare intr-o dispozitie buna si nu a observat ca nu am venit la timp.

-Buna, Mami!

-Buna,Rose! 

-As putea sa fac ceva?

-Singurul lucru pe care poti sa il faci este sa stai la casa de marcat.

-Mami, am venit aici sa te ajut, sa muncesc. Parca as prefera sa fiu la ora de geometrie.

-Rose, fiecare incepe de jos. Nu te nasti cu experienta si din cauza asta fiecare incepe de jos. Nu uita, fara munca nu primesti nimic in viata.

-Bine. 

Mama se duce in spate ca sa face inventarul saptamanal. Nu stiu cum poate sa ii placa, dar imi spunea ca asta este partea ei preferata a saptamanii. Inconjurata de matematica, asta e mama. Ma asez pe scaun si incep sa rasfoiesc revistele care erau puse langa mine. Intra cineva, Nu stiu cine pentru ca eu aveam deja ochii in revista.

-Sa sti ca asta nu e munca. Cel putin nu din cat stiu eu.spune persoana care a intrat

-Cine esti tu ca sa imi spui asta?spun eu in timp ce pun revista la loc.

 Era Raymond.

-Ce te aduce aici?

-Am venit sa iti dau temele si ce am scris in clasa si sa vad daca ai patit ceva.

 Imi place acest gest. Sunt surprinsa ca domnul Derek nu a facut asta. Cred ca toata lumea s-a schimbat in ultimul an. Nu se putea altfel. Nimic nu ramane la fel pentru prea mult timp. Ar fi bine daca lucrurile bune nu s-ar transforma in rele.

-E foarte frumos din partea ta.

-Cu placere.

Eu le pun in ghiozdan.

-Ne vedem la scoala! Pa!

-Pa!

El pleaca. Altcineva intra pe usa. Cat de mult o sa se mai deschida si inchida usa aiai. O sa ma scoata din sarite in final. Fara sa ma uit la cine a venit imi continui de citit revista. Trebuie sa fie ceva interesant de citit. 

-Si eu care credeam ca casierele ar trebui sa stie cand un client sta la coada, chiar daca vrea doar sa vorbeasca cu frumoasa casiera. 

-Continua. Imi place unde duce asta.

-Daca ai lasa revista pentru o singura secunda poate as continua.

-Ai cam multe cerinte. spun eu in timp ce pun revista pe teanc.

 Era Derek. Trebuia sa imi dau seama ca pana la urma va veni. Daca o sa vina fiecare baiat pe care il stiu, va fi o zi foarte lunga.

-Te-ai gandit sa renunti la scoala si sa muncesti aici si nu mi-ai spus?

-Nu. O sa termin liceul si o sa fac o facultate. Am vrut doua zile libere. Sunt sigura ca si tu iti doresti din cand in cand.

-Rose, anul scolar a inceput de o luna. Nu am avut timp sa ma plictisesc.

-Cum zici tu.

-Stai putin. Cum ti-a disparut ,, tatuajul,, ? Nu avea sa dispara fara urma de la sangel epe care ti l-am dat.

-O sa iti spun ce s-a intamplat, dar mai intai ar trebui sa mergem intr-un loc privat. Nu am vrea sa auda cine nu trebuie.

-Ai dreptate.

Mergem spre casa mea. Ajungem acolo, inchidem usa si acoperim toate geamurile. Mai sigur de atata nu o sa fie.

-Acum imi spui ce s-a intamplat? E vorba de magie?

-Intr-un fel. Se pare ca am mostenire de familie un colier cu puteri magice si asa am scapat de ce mi-a facut Seful.

-Se pare ca nu e un mit. Te rog sa ma scuzi. Trebuie sa ajung acasa.

-Nu-i nimic. Ne vedem la scoala! Pa!

-Pa!

El pleaca.