Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 77

Simt cum acea pereche de mâini îmi părăsește corpul și imediat acesta face contact cu o suprafață moale, muzica și acel zgomot al vocilor amestecate auzindu-se mult mai înfundat acum, chiar șters și vag, neavând idee ce se întâmplă în jurul meu în acest moment. Încerc să îmi adun puterile, să reușesc să îmi revin dar nici măcar nu îmi pot deschide ochii, în stomacul meu fiind prezentă o senzație al dracului de ciudată care îmi creează un fior sumbru în tot corpul și, de asemenea îl imobilizează făcându-mă incapabilă de absolut nimic.

Sunt atât de speriată și faptul că nu pot striga pentru ajutor mă sperie, simțindu-mă vulnerabilă și expusă pericolului, doar că nici măcar nu am idee ce fel de pericol se află acum în fața mea. Totul este într-o ceață totală, șirul acțiunilor fiind pierdut de mult iar în mintea mea pot auzi doar cum gândurile răsună amestecate unele peste altele, fiindu-mi și mai greu să încerc să mă concentrez asupra a ceea ce se întâmplă în jurul meu. Raționamentul începe să dispară și el încet încet, transformându-mă total într-o legumă și nici măcar nu cred că mă mai pot gândi la ceva în acest moment, dar cu toate acestea mă agăț de speranța că Niall va ajunge la timp...înainte să se întâmple ceva rău, foarte rău, urmât consecințe la fel de înspăimântătoare.

“ Bun, și acum? Jur, Louis, dacă cineva ne dă de gol și seara asta se va termina în defavoarea noastră Niall își va pierde cumpătul și crede-mă, știu de ce e în stare. “ rostește o voce pițigăiată, pe un ton îngrijorat și pot auzi de asemenea pași repeziți dintr-un colț în celălalt al camerei, reușind în cele din urmă cu mare greutate să disting cuvânt cu cuvânt și, mai ales vocea persoanei.

Anna.

“ Acum taci din gură și ai face bine să începi să o dezbraci. “ scuipă șatenul printre dinți și corpul îmi este străbătut de un fior sumbru odată ce reușesc să procesez aceste cuvinte, așteptându-mă imediat la tot ce e cel mai rău.

Nici măcar nu pot să cred că totul a fost o înscenare, până și petrecerea a fost o înscenare și că planul lor în tot acest timp a fost de a mă distruge pe mine, sau pe Niall, de ce acest lucru chiar nu îmi pot da seama. Nici măcar nu îmi vine a crede ceea ce se întâmplă acum, iar faptul că sunt incapabilă să ripostez, fiind ca un animal prădat prins în ghearele prădătorului mă înspăimântă.

„ Deci îți e frică de Niall? “ pufnește Louis, râzând zgomotos în timp ce sunt mișcată ușor de pe pat, pentru moment simțind cum reușesc să aud respirația accelerată a Annei în timp ce îmi îndepărtează sacoul de pe mine.

Lacrimile încep să se adune în colțurile ochilor dar nici măcar nu sunt sigură dacă sunt capabilă să plâng, starea indusă de orice mi-ar fi pus Anna în băutură făcându-mă să nu mai simt nimic, absolut nimic, reușind să înțeleg doar secvențe vagi care, după câteva minute dispar și ele din colțurile minții mele, fiind învăluite parcă de un strat gros de ceață.

“ Îți e frică că o să mă bată? “ continuă șatenul, ironic și apoi ia o pauză lungă, respirând adânc.

“ Știu că va fi al dracului de nervos când va vedea întreaga scenă derulându-se în fața sa mai ales că i-am dat destul de mult să bea în grădină, și crede-mă, știu și eu de ce e în stare dar noi nu vom păți nimic atâta timp cât toată furia sa se va îndrepta asupra lui Zayn. Și, până la urmă, chiar el a spus acum o vreme că vrea să o drogheze pe Jessica și să o îndepărteze de toți prietenii ei, presupun că atunci nu era îndrăgostit ca un prost de ea. Iar noi, acum, îi facem o favoare. “ spune în continuare și urmează un moment de tăcere, sau cel puțin asta mi se pare că urmează, crezând că mi-am pierdut cunoștiința din nou.

“ În cât timp drogurile își vor pierde efectul? “ întreabă Anna cu o urmă de îngrijorare în voce, auzind aceste cuvinte destul de vag și din ce în ce mai depărtate de mine, de parcă aceste persoane ar fii la câțiva zeci de metrii distanță și nu lângă mine.