You Might Be My Juliet, But I'm Not Your Romeo

Capitolul 2 - Just An Act

Capitolul 2 - Darius

  Oameni prosti, mi-am zis in sinea mea privind cu scârbă restul oamenilor din interiorul clubului in care ma aflam. Marea majoritate erau tineri, nu cu mult mai in varsta decat mine, si totusi se purtau de parca nu ar fi avut nici o grija din lume. As fi ajuns si eu asemeni lor daca nu mi-as fi pierdut parintii? As fi putut sa dansez cu orele, sa flirtez fara nici o jena cu oricare dintre fetele din interiorul clubului numai pentru a obtine o aventura de o noapte? As fi putut sa beau pahar dupa pahar stiind ca aveam sa ma imbat intr-un asemenea hal incat a doua zi sa nu imi mai amintesc nimic din ceea ce am facut. Si cu ce scop? Pentru a uita de griji macar pentru un scurt timp ar raspunde unii. Pe naiba. De parca grijile lor ar fi mai mari decat ale mele! 

  Deja stiam ca n-as fi putut niciodata sa fiu atat de ignorant si de superficial. Si totusi iata ca eram acolo, asezat pe un scaun in fata barului avand un pahar de scotch in mana. Insa eu nu o faceam pentru a ma imbata. Nici macar nu imi placea bautura aia. Ma ajuta sa ma camuflez in marea de oameni, astfel incat sa nu ies in evidenta.

  Mi-am mutat privirea de la un student la altul, incercand sa evaluez toate posibilitatile pe care le aveam. In dreapa mea, destul de departe, se afla o roscata care ar fi putut fi catalogata drept draguta daca n-ar fi fost atat de slaba. Insa pentru mine ea era doar o simpla viitoare victima. Era singura, sprijiningu-se cu spatele de perete. Asta era șansa mea.

    I-am facut semn barmanului sa se apropie si i-am inmanat cu grija cateva bancnote intre care era ascuns pliculetul plin de pulbere de opiu de care aveam nevoie. Pentru oricine altcineva, pliculetul ar fi trecut complet neobservat, insa, atat eu, cat si Thomas - acesta fiind numele barmanului - stiam cat de importanta era acea doza pentru noi.

   - Ca de obicei? m-a intrebat acesta jucandu-si rolul.

   - Da, am raspuns dupa ce mi-am dres vocea. 

  Cat timp Thomas pragatea amestecul, eu m-am lasat pe spatarul scaunului si m-am mai uitat o data la tanara roscata, observand ca si ea privea in directia mea, analizandu-ma din cap pana-n picioare. Bun, se pare ca nu era pe atat de inocenta pe cat am crezut-o eu. Poate ca aveam sa am si eu parte de putina distractie in acea seara.

  L-am simtit pe Thomas in dreptul meu si m-am intors spre el. Asezase deja paharul de bautura pe care il cerusem pe suprafata de lemn a barului. Era inchisa la culoare, facand aproape imposibil de vazut resturile particulelor de pulbere de opiu diluate in lichid.

  Am luat paharul in mana libera - cealalta fiind ocupata cu propriul meu scotch - si m-am ridicat de pe scaun. Din acel moment totul depindea de mine. Se pare ca roscata era in continuare atenta la mine, deoarece imediat ce ochii mei i-au intalnit pe ai ei, aceasta a inceput sa imi zambeasca. Iar acela nu era un zambet oarecare, era un zambet provocator, unul dintre acelea care iti fac sangele sa-ti fiarba-n vine. 

  - Buna, frumoaso, i-am zis afisandu-i la randul meu un zambet strengaresc.

  - Buna si tie, aratosule, m-a salutat si ea cand am ajuns fata in fata.

 - Ce cauta o domnisoara atat de atractiva intr-un loc ca acesta? mi-am continuat rolul inmanandu-i destul de discret paharul de bautura pregatit de Thomas.

 Asa cum am mai spus, totul trebuia sa fie mascat, ascuns de ochii lumii. Oricine care ar fi vazut intreaga scena ar fi crezut ca era doar un flirt obisnuit tinand cont de locatia in care ne aflam, fara sa banuiasca nici o clipa cat de importanta era acea bautura - cu atat mai putin roscata. Totul era un rol, unul foarte riscant, dar totusi un rol.

  - Ce este asta? mi-a ignorat ea intrebarea, privind sceptica continutul paharului pe care i-l oferisem.

  - Este o bautura nemţească numita Jager. E destul de tare, insa s-ar putea sa iti placa.