You Might Be My Juliet, But I'm Not Your Romeo

Capitolul 9 - Outplayed

Capitolul 9 - Marcus

Trăgând aer în piept, m-am hotărât să încep cu o problemă care m-a pus mult timp pe gânduri. Era un lucru esențial, sau, cel puțin așa îmi părea mie.

- De ce nu exista numele tău în cartea de telefoane? am întrebat direct, fără ocolișuri.

- Ar trebui să fie pe acolo? ea mi-a zâmbit dulce, aplicându-se ușor în fața.

- Nu știu, Faye, tu ce crezi? i-am replicat cu sarcasm, dându-mi ochii peste cap.

Sperasem că am trecut deja peste chestiunile de genul acesta. Voiam măcar un strop de seriozitate din partea ei, măcar până terminam formalitățile astea. De obicei eram impresionat de răspunsurile ei pline de încredere, calculate, fără ezitări, dar în acea zi mă călcau pe nervi. Nu mai aveam răbdare pentru așa ceva. Mă saturasem de toate întreruperile și copilăriile ei.

- Sunt de părere că numele meu are exact aceeași îndatorire de a se afle printre acele pagini precum și Damian Hunt. Și, din câte știu, nici numele acela nu se află pe vreuna dintre file.

Mi-am ridicat o sprânceană. Asta nu avea nici un sens. Ce treaba avea ea cu identitatea de fațadă a lui Darius? Numai cei din bandă îi știau adevăratul nume, iar ea cunoștea deja aceasta informație Faptul ca ea aflase fusese doar din cauza lipsei mele de precauție și a timing-ului ei excelent. Nu înțelegeam... Ce încerca să sugereze?

- Stai, vrei cumva să spui că Faye McAdams este tot un simplu pseudonim, cu nimic mai bun decât un nume de scenă? am întrebat oarecum nesigur, negăsind o variantă mai plauzibilă.

Era prea de tot. Nu avea cum să fie așa, nu? Și oricum, la ce ar fi ajutat-o?

- Simțul tău intuitiv mă uimește, Marcus. Oare ce m-a dat de gol? a ținut ea să mă întărâte cu o alta replică spirituală, menținându-și astfel obiceiul și aruncând la gunoi totodată posibilitatea ca eu să fii înțeles prost.

- Nu înțeleg. Pentru ce ți-ar trebui? Încă n-ai făcut nimic ilegal, cel puțin din câte am fost informat, și nu ești o persoana de contact cum este Darius când vine vorba de afacerea lui cu droguri, așa că eu chiar nu vad rostul, a spus cu voce tare ceea ce gândeam, neputând găsi logica acestei afirmații.

Faye nu mi-a răspuns în secunda următoare. Și-a ridicat de pe masă sticla de bere și a mai luat o gură, fără grabă, știind extrem de bine că, odată cu fiecare clipa care trecea, dispărea încetul cu încetul orice urma de răbdare care mai rămase. Își continua jocul în ciuda rugămintelor mele, de parca încercările mele de a face vreo schimbare fuseseră complet inutile. Și eu care îmi permisem să cred că totul avea să fie mult mai simplu acum. Cât putusem să mă înșel...

- Asta este treaba mea, Marcus, a zis ea pe un ton neutru după ce a coborât sticla de la gură. Nu îmi amintesc să-ți fi promis că o să-ți arunc pe tavă toate secretele mele - niște informații decente, da, dar nu mai mult. Și nici nu te afli în poziția de a face astfel de cerințe, nu uita. Până la urmă, nu eu sunt cea amenințată de Pierce în momentul de față.

Era o lovitură joasă, iar ea era conștientă de asta. Una era să refuze să îmi răspundă și alta era să amintească într-un mod atât de crud situația mea actuală. Eu în mod clar nu o uitasem și menționarea acestului lucru chiar nu mă ajuta să mă concentrez, mai ales când fix de asta aveam nevoie ca să pot reacționa calm în fața acțiunilor lui Faye.

- Te simți bine știind că viața mea se află literalmente în mâinile tale? m-am trezit întrebând-o, învins. Că pentru mine totul depinde de niște amărâte de informații? Îți place, nu-i așa? Să mă vezi aproape cerșind în fața ta, numai ca sa obțin măcar o noțiune legată de persoana ta pe care Pierce să nu o cunoască deja?