Iubire Interzisă -- h.s fanfic

18. Întâlnire neaşteptată

Stuart era un om deştept şi se prinsese de mesajele ascunse în remarca mea. Râse amuzat şi ironic în acelaşi timp. Nici nu mă aşteptam la altă reacţie din partea lui, ca să fiu sinceră. Simţeam din nou cum adrenalina mi se împletea cu sângele şi mă făcea să tremur de nerăbdare, dar am încercat să mi-o ţin în frâu. "Pentru Harry!", mi-am reamintit eu. 

-Ce te aduce pe aici? l-am întrebat eu, prefăcându-mă că nu ştiam motiful "vizitei" sale. 

-Ei bine, draga mea, am venit să îi aduc în vedere lui Robin aici de faţă câteva informaţii despre trecutul fiului său vitreg. începu el, comportându-se ca şi cum nu ar fi simţit toată tensiunea din cameră. Nu ştiu cât de multe ştii tu despre amicul tău, dar a agresat acum câţiva ani o civilă, o fată la fel de inocentă pe cât erai şi tu când te-am întâlnit prima oară.

-Acum cât timp? l-am întrebat eu, adoptând cel mai profesionist ton de care eram în stare.

-Poftim?

Era vizibil încurcat. Nu cred că se aştepta să comentez, mai ales după ultima propoziţie. Aşa cum a insinuat şi el: mă schimbasem odată cu transformarea mea. Dragostea pentru un băiat mă transformase şi nu era bine să se pună cu mine. 

-Acum cât timp a atacat acea civilă? 

Se întoase spre Kendall, care îşi luă privirea de pe Harry, iubitul meu. Aveam să îi scot ochii aceia într-o zi, jur! 

-Acum douăzeci de ani. spuse ea rece.

-Adică în aceeaşi perioadă în care voi doi eraţi un cuplu? am întrebat-o eu, aproape scuipând cuvântul "cuplu". 

Îşi micşoră ochii spre mine în semn de avertisment, dar exact de asta nu îmi păsa mie în acel moment. Adrenalina aceea pe care o ţineam în mine mă ardea pe dinăuntru, mă făcea să îmi doresc să ţip, să mă exteriorizez. Dar nu puteam face asta, evident. Trebuia să mă controlez pentru Harry. Am strâns din dinţi şi am menţinut contactul vizual. Chiar dacă era un gest mic, astfel de detalii fac o persoană să îşi dea seama ce simţi pentru ea. Eu speram ca Kendall să îşi dea seama că nu o simpatizam. Deloc.

-Răspunde! îi strigă Stuart.

Aceasta aprobă din cap, după care îşi lăsă privirea în pământ. Stuart oftă adânc, dar nu se întoarse spre mine. Reuşisem să îl enervez şi să o fac pe Kendall să arate umilinţă; doi iepuri dintr-o lovitură. Trebuia să profit de acest moment de slăbiciune din partea liderului până nu era prea târziu! Puteam simţi cum ura plutea în aer efectiv. Acest lucru mă făcea şi mai nerăbdătoare să dau curs gândurilor mele decât eram deja.

-Kendall face parte din clanul tău acum, nu-i aşa? l-am întrebat pe Stuart, care se întoarse spre mine.

Ochii săi îmi trimiseră un fior pe şina spinării. Erau negri complet. Nu mai exista iris, nu mai exista pupilă, ci doar un abis negru. Încercam să îmi iau privirea de la ei, dar nu reuşeam. Probabil că îşi exercita o putere din aceea vampirească asupra mea, pentru că mă simţeam brusc foarte ameţită. Simţeam nevoia să mă rezem de ceva, dar nu puteam să las nici măcar acest mic semn de slăbiciune să se vadă.

-Ce voiai să spui? mă întrebă el, rânjetul apărându-i din nou pe faţă. 

Nu trebuia să mă pierd cu firea! Trebuia să fiu imună pentru Harry! Pentru Harry! Am reuşit să îmi iau privirea de pe ochii săi şi m-am uitat la Kendall, care nu îşi ridică ochii din pământ. Dacă o găseam din nou holbându-se la iubitul meu o luam la bătaie cu siguranţă.

-Voiam să spun că, de vreme ce Kendall şi Harry erau împreună în acea perioadă, acţiunea lui putea fi influenţată de ea. Nu îţi sugerez să aduci niciun fel de acuzaţie lui Harry, pentru că nu vei sfârşi bine nici tu, nici Kendall.