Obscur - I. Lagune

46. wicked ones

Începusem să caut o furculiță pe care să mi-o înfig în mine. Mă plictiseam și mă simțeam așa moartă încât aveam nevoie să mă trezesc cu ceva, dar să fie super hardcore. Inevitabil, m-am ciocnit de cineva și când m-am uitat în sus, era unul dintre gemeni. Am zâmbit.

- Ești singur, am constatat. Unde-i fratele tău?

- Andrei? La motel. E mort, a râs.

Genial. Asta însemna că cel care stătea în fața mea era Cătălin. Am simțit nevoia să-i scriu numele cu ceva pe frunte ca să nu-i mai încurc.

- Și cu ce ai venit până aici?

- Cu picioarele. M-a sunat Adela și a zis că nu e mult de mers. Dar e ceva, de fapt.

- Mă bucur că ești aici, am zis fără să vreau. Mă simțeam singură.

- Păi Adela unde e? a întrebat și mi-a atins obrazul cu întreaga palmă , mângâindu-mă ușor.

- A plecat cu un tip, habar n-am. Vrei să bem ceva? am zis și am dat să merg înspre bar, dar m-a tras înapoi.

- Nu, am chef să mă bubui ca lumea. Hai afară.

Am căutat-o în jur pe Adela, dar cum tot era de negăsit, am zis să-l urmez. Nu aveam nevoie de aprobarea ei ca să fac lucruri cum nici ea nu avea de a mea. Nici el nu știa exact pe unde să o ia, dar ideea era să găsim un loc ferit și liniștit într-o zonă în care oamenii mișunau ca termitele. Super.

- Văd aiurea sau ăla chiar e un parc?

- Unde? m-am strâmbat și am încercat să mă uit în direcția în care se uita el.

- Acolo, mă, a zis și a indicat cu degetul. Hai încoa'.

M-a apucat de braț mai mult ca pe o deținută și m-a tras după el până am ajuns la o bancă. Eu m-am așezat obosită de parcă aș fi alergat tot Bucureștiul, iar el se tot scotocea prin buzunare.

- Nu, nu, nu, nu! Maaaaaamă, băga-mi-aș pula în morții mă-sii! Nu pot să cred!

- Ce-ai mă?

- Am uitat cox-ul la motel, înnebunesc, mamă, mamă, mamă! se tot agita și își punea mâinile în cap și lovea banca cu piciorul.

- Calmează-te, am eu iarbă.

- Tu n-auzi că vreau să mă bubui, să o iau razna?

- Și ce te răstești așa la mine? Chiar nu poți să stai fără prafuri? Așa tripat ești pe ele?

- Taci în pula mea, a zis de data asta mai calm și și-a aprins o țigară.

Mi-am scos pliculețul cu iarbă din buzunar și i l-am dat să-l facă. A luat un mugurel, m-a mai lăsat cu un gram. Știam eu.

- A, rahat! am zis. N-am foițe.

- Am eu.

- Ai foițe, dar n-ai iarbă?

- Ai iarbă, dar n-ai foițe? mi-a întors-o și apoi am tăcut.

Ne completăm, mi-am zis în gând.

Am fumat în liniște și am început imediat să mă moleșesc, dar mă simțeam relativ bine. Ne-am ridicat și am luat-o înapoi spre hotel. Eu mă țineam de brațul lui și îmi lăsam toată greutatea, iar el mă susținea fără să-mi ceară socoteală. Am găsit o intrare pe undeva prin spate pentru că bodyguarzii erau acum la intrarea principală și nu arătam noi de parcă eram cazați acolo ca să ne poată lăsa. Am deschis ușa care dădea într-un hol lung care avea un număr egal de uși pe fiecare parte. Foarte atentă am fost la asta. M-am lăsat pe vine și m-am făcut ghemotoc. Mi se făcuse puțin rău.