Capitolul 3

534 35 0
                                    

Intru în cabana și fac ochi mari cât cepele. Cabana e frumoasa pe dinafară dar pe dinăuntru e minunata. E făcută în întregime din lemn, are niște geamuri uriașe, și doua paturi mari în mijloc. Pe patul din stânga sunt așezate niște bagaje la fel și pe noptiera acestuia. Îi mulțumesc lui Josh pentru drum, îl îmbrățișez și mă uit cum pleacă.
Mă apropii de patul care presupun ca e al meu, și văd așezate pe pat doua tricouri pe spatele cărora scrie "Voluntar" și un ecuson colorat pe care îmi scrie numele și vârsta, și deasemenea și pe el scrie "voluntar". Îmi iau bagajele și le așez pe pat. Mă plimb prin cabana și mă uit la detali. Chiar arata bine cabana asta.

În fine, revenind, după ce îmi despachetez lucrurile si le bag în dulap, mă îmbrac în pijamale. (Un pulovăr și o pereche de pantaloni de trening) E foarte frig având în vedere ca suntem la 900 de metri altitudine. În sertarul noptiere găsesc un program pentru săptămâna asta.

Luni(maine):
07:30 - trezirea
09:00 - micul dejun
10:30 - indicați pentru voluntari la cantina
12:00 - curățenie prin tabara
13:30 - prânz
15:00 - pauza
17:00 - jocuri
19:00 - drumeție pentru adunat lemne
21:00 - aranjare foc de tabără
22:30 - foc de tabara

Etc...

Mă uit în dreapta mea și observ patul cu multe bagaje pe el. Deja e întuneric și văd Cum se sting încet încet luminile din celelalte cabane. Mă întreb cine e colega mea de camera. Pare cam baietoasa având în vedere lucrurile negre și hainele baietoase. E deja 11 jumate și ochi îmi pica grei de somn. Mă gândesc sa închid ușa cu cheia dar poate apare de undeva colega de cabana.

Sper sa fie de treaba. Nu am chef de fete fitoase sau sa facă parte din ceva frăție pacifista.

În fine, aștept încă 10 minute dar adorm fără sa vreau. Mă trezesc noaptea murind de frig și mă dau jos din pat, și îmi mai iau o patura de sub pat.

* * *
Aud un sunet inervant de trompeta care suna cumva din depărtare. Mă ridic în fund speriata și mă uit la ceasul de deasupra uși. 07:30 . Pic ușurată pe spate și răsuflu ușurată ca nu am dormit pana la 12.

Îmi aduc aminte de colega de camera absenta și mă întorc în dreapta sa văd dacă e în pat. Mă speriu și înghit în sec. Nu e o FATA. E un BAIAT!!! Poftim? Adică o sa stau 3 luni cu un baiat în camera??? Poftim? În tabara asta e permis așa ceva?

Are parul mare, cu bucle. E întors cu spatele spre mine. Pot sa observ ca e înalt. E cât patul...așa, fără sa mă panichez mă ridic repede din pat și mă îmbrac. . .

Încă un capitol încheiat. Scurt. Sper sa va placa!❤😍😙😙😙și cred ca știți cine e misteriosul cret

TabăraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum