Când apune soarele-TWD FAN FICTION

Capitolul 2-cum am ajuns aici

-Mergeam de zile întregi și imploram  cu toată tăria pe care o mai aveam sa curgă măcar câțiva stropi de ploaie. Simteam nevoia sa simt pe pielea mea picăturile reci care sa ma trezească din ceea ce părea a fi un coșmar mai lung decat puteam îndura. Melody se stingea ușor pe dinăuntru însă continua sa mearga fără a scoate măcar un oftat. Alăptatul nu mai era o opțiune acum , iar stomacul ei era mai zgomotos ca oricând , privirea ei implora pentu un strop de apa care acum , sincer era un lux ce nu mi-l puteam permite. Ochii azurii ai micuței mele ma implorau sa fac ceva. Eram disperata. Și posibil și înfometată așa ca am decurs la cea mai simpla varianta de atunci. Furtul. Am continuat sa tot fur ce puteam , cum puteam , și de deșii regretam , la sfârșitul zilei când micuța mea se înfrunta din mâncare uitam orice. Nimeni nu a înțeles vreodată , dar Melody este totul pentru mine. Mi-aș da viața sa stiu ca ei ii e bine. Au urmat apoi zile de foamete groaznica pentru mine pana când in fata mea își făcu apariția o poarta imensa. Poarta voastră. Am vazut ocazia și am spus ca pot profita de asta. Avem nevoia de asta! Melody avea nevoie de asta. Așa ca am făcut ce făceam de obicei. Cu Melody in brate am escaladat poarta și am intrat in căutarea unor conserve. Când am intrat aici și am observat atâta populație nu imi venea a crede. Atâta populație curată , hrănită ,fericita. Termeni pe care eu nu i-am mai auzit de 3 ani încoace. Singura mea fericire se rezuma la sfârșitul zilei când Melody adoarme in brațele mele , și pot sa mulțumesc zeilor pentru faptul ca este bine ea. Am decis sa merg mai departe , gândul meu rămânând astfel la o fosta comunitate acum distrusă ce ne-a izgonit pe mine și Melody pentru ca eram prea mulți. M-am gândit ca asta se va intampla și acum deci nu mi-am putut asuma riscul de a o lasă sa se atașeze iar de anumite persoane pe care nu le interesează nici măcar o secunda din zi de ea. Este mică și nu poate distinge daca e bine sau nu sa se atașeze de cineva.  Revenind. Am intrat in prima casa ce mi-a ieșit in cale. M-am furișat și am luat câte ceva de mâncare apoi m-am gândit ca voi găsi și niște haine atunci când am vazut stația pentru copii și monitorul cu micuța ce dormea. Am deschis usa iar Melody a rămas pe hol in timp ce eu am îndesat câteva hăinuțe pentru ea. Și apoi ei bine știți. Puștiulică a îndreptat arma spre melody și am simțit cum sângele imi îngheață in vene apoi ați venit voi . Apropo cred ca astea va aparțin.
In timp ce vocea mea se stinge iar privirile tuturor sunt încă ațintite spre mine ,urc ghiozdanul pe masa și încep sa scot ceea ce am furat de la ei. Mâna negresei din dreapta mea m-a oprit din a scoate lucrurile lasand un mic zâmbet in urma cu lacrimile formând o hora in ochii ei.
- Stai puțin. Tocmai ai zis Carol? Vocea bărbatului din dreapta ce statea lângă negresă a rupt tăcerea din încăpere. Ochii lui sunt albaștri ,pot spune la fel de înlăcrimati ca și ai negresei doar ca puțin mai duri și probabil obosiți.
-Caol! Auzul numelui a făcut-o pe Melody sa ii pronunțe numele devenind destul de agitata. Privirea puștiului din fata mea , ce doar îndreptase arma spre micuța mea și părea sa fie de seama cu mine dădeau impresia unei schimbări. E greu de determinat din cauza ochiului ce ii e acoperit. Oare a fost mușcat sau așa a fost de mic copil ? Păcat de acei ochii albaștrii minunați , ce reflecta la fel ca un safir. Mi-am intors capul doar cât sa îl pot privi și am aprobat inghitind in sec. Melody a început sa se agite și negresa de lângă mine s-a ridicat întinzând brațele spre Melody. Mi-am încordat fiecare muschi din corp strângând-o pe Melody in brate. Aceasta s-a întins semn ca ar vrea sa se ducă cu ea dar privirea mea s-a schimbat brusc.
-Va fi bine. O duc in camera lui Judith sa se joace împreuna. Pana atunci poate vei dori sa mănânci ceva. Raspunsul negresei ma lăsă puțin in dubii însă nu pentru mult pentru ca Melody se ridicase deja jucându-se in dredurile acesteia. I-am dat drumul ușor privirea mea devenind ușor întunecată când am văzut-o îndepărtându-se de mine. Expir ușor aerul sufocant ce acum era peste limita in plămânii mei și ma relaxez ușor in scaun.
-Nu e nevoie. Ați făcut deja destule. Voi pleca îndată. Va mulțumesc totuși. Și imi cer scuze ,sincer. Sunt doar...doar disperata. Întotdeauna mi-am imaginat viața mea in viitor. Și in niciunul din scenariile construite in capul meu nu m-am gândit vreodată la asta. Simt cu ochii mi se inlacrimeaza și fără voia mea isbucnesc in plans in timp ce fiecare muschi din corp imi tremură.  Nu stiu ce m-a apucat. Probabil oboseala ,stresul , foamea. Toatea astea au decis sa își spună cuvântul acum.
-Mi-e frica ! Imi e așa de frica. Daca pățesc eu ceva ea va rămâne singura! Și in ritmul in care merg eu nu cred ca mai am mult. Continui sa plâng suspinând fără a reuși sa văd ceva din cauza pânzei albe dese așezată acum peste ochii mei. Sunetul ușii trântite dărâmă și sfărâmă totul in mintea mea.
-Chantel?! O voce cunoscuta și calda imi inunda acum inima de fericire. Când reușesc sa imi limpezesc privirea cât de cât ,ii observ chipul inlacrimat in usa urmând sa vina cu viteza spre mine. Brațele ei mi-au înfășurat gâtul și lacrimile ei mi-au pătat umărul in timp ce suflarea ei mi-a încălzit iar sufletul. Pe moment am rămas socata fără vreo reacție , cu gura căscată .
-Carol? Soptesc ușor spre ea. Nu realizez ce se intampla . Și sincer cred ca poate cel de sus s-a îndurat de mine și m-a scăpat de chin. Asta pana când palmele calde ale ei imi încălzeau obraji acum umezi. Nu știu daca sa fiu suparata sau fericita. Pe de o parte ma bucur ca trăiește și a dus o viața buna aici cu familia ei și pe de o parte sunt atat de furioasa ca m-a lăsat singura. Cât de egoista pot fi. Dumnezeule ce mi se intampla?
-Chantel ,esti așa obosita. Uita-te la ochii tai. Sunt roșii și întunecați. Respirația îți e tot mai grea. Haide sa te odihnești ,te rog. Melody e in siguranța cu noi. Ai încredere. Vorbele ei ieșeau cu încetinitorul și pluteau in capul meu ca balonasele. Când in sfârșit reușesc sa le leg și sa le pun cap la cap nu fac decât sa dezaprob.
-Ma bucur enorm ca esti bine. Nu ma asteptam sa te mai văd vreodată. Însă nu pot sa va deranjez. Te-am deranjat deja odata. Ii raspund ușor parca și răutăcios și ma ridic.
-Decizia e luată. Vei rămâne aici. Ai un copil mic. Riști prea multe. Bărbatul din dreapta mea s-a ridicat și și-a plasat mâna pe umărul meu. O atingere ferma și dura pot spune ,iar in momentul de fata m-ar fi putut dărâma. Privirea lui Carol se luminase fata de înainte.
-Daca Carol are încredere in tine înseamnă ca știe de ce. Bine ai venit in Alexandria ,Chantel. O sa facem cunoștiință după ce te odihnești puțin. Las-o pe ceea mică sa se joace. Nu am reușit decât sa înghit in sec cuvintele ce imi urcau pe limba și sa aprob din cap. Oricât as ura sa fiu povara pentru cineva dorul de un somn câtuși de puțin relaxat ma face sa accept.
-Măcar lăsați-ma sa o anunț. Soptesc in timp ce ma duc spre camera aflată la etaj. In momentul in care am călcat pragul și am observat fericirea pe chipul lui Melody am realizat cât de mult a pus-o viața la încercare. Cu un zâmbet mic reușesc sa ma așez pe vine in timp ce ea se apropie de mine râzând parca ,ca niciodată. Imi duc brațele in jurul corpului ei mic.
-Mama se duce sa se odihneasca puțin iubito. Promiți ca o sa fi cuminte și ascultătoare cu ..? Las o mică pauza pe care negresa a completat-o imediat cu zâmbetul pe buze.
-Michonne.
- O sa fi ascultatoare și cuminte cu Michonne? O întreb in timp ce-mi arcuiesc o sprânceană . Aceasta aproba din cap râzând apoi o ridic in brate.
-Bine dar trebuie sa facem baita prima data. Rad și o ridic in brate cu greutate fără sa las asta sa se vada și ii soptesc ceva înainte de a cobora cu ea.
-Cum ii spui lui Judith? Imi las privirea sa  cada lung peste chipul ei in timp ce aceasta se joaca cu câteva suvite murdare și încurcate din parul meu. Aceasta ridica mâna și o mișcă ușor stânga dreapta.
-Pa Jud! Aceasta zâmbește și tipa cuvintele in timp ce Judith o saluta silențioasă. Rad ușor și cobor cu ea unde ne așteaptă Carol. La vederea ei Melody nu a făcut decât sa-mi sara din brate sărind la ea. Am privit-o ușor zâmbind stins in colțul buzelor in timp ce cu cealaltă mâna imi masam brațul obosit.      -Mergem la Caol? Carol o întreabă zâmbind in timp ce își lipește buzele de tâmpla ei și ii masează spatele. Melody aproba fără a sta prea mult pe gânduri și o face pe Carol sa chicoteasca pornind cu pași mici spre casa ei. Ma tin după ea îndeaproape aruncând din când in când priviri scurte împrejur. In acest moment simt cum in capul meu se dau tot felul de batalii intre ganduri și contradicți. Simt cum imaginea devine blurata și ma las prada gândurilor și contradicțiilor pana când mintea mea reușește sa focalizeze imaginea și o observ pe Carol fiind cu mult înainte mea intrând pe mică poarta a unei case cu Melody in brate. Imi scutur capul fără sa zic nimic și înghit in sec cu greutatea in timp ce maresc pasul aruncând o ultima privire in dreapta mea. Un bărbat sta pe scările casei cu un cuțit in mâna dreapta si o creanga in mâna stânga pe care o ascute de zori. Lângă el stau așezate o arbaleta și ceea ce pare a fi o cutie de energizant. Corpul lui este masiv ,parul negru ,des și destul de lung cât sa ii acopere chipul. Continui sa pasesc mic spre casa lui Carol in timp ce privirea imi rămâne ațintită înspre el. Probabil când acesta a simțit ochii mei stand insistent pe el arzându-i chipul ascuns de curiozitate a ridicat capul. In secundele ce se scurg in momentul actual simt cum rămân blocată. Cum mintea mea parca formează o bula de oxigen pe creier și respirația imi devine grea. Inima începe sa-mi pulseze cu zeci de bătăi mai rapid și gâtul mi se usucă mai rău ca niciodată. Toate astea se intampla in timp ce ochii lui sub lumina soarelui aduc extrem de bine cu oceanul liniștit intr-o zi secetoasa de vara. Imi doresc sa fi avut mai mult timp sa-i fi analizat și restul trăsăturilor însă mi-am intors privirea brusc in timp ce Carol deschidea usa ,zgomotul clanței făcând lumea mea sa redevină alb-negru iar. Am pășit sub scârțâitul podelei șubrede privind cu atenție detaliile casei amenajate superb tipic lui Carol daca ma întrebați.
-Fugiți la baie și intre timp va pregătesc ceva bunătăți. Carol zâmbește ciupind-o ușor pe Melody de burtica aceasta râzând in hohote. Clatin din cap zâmbind mai larg ca oricând la auzul rasului ei ce devenise un ultima perioada din ce in ce mai rar. Rasul ei...rasul ei este simfonia mea preferata. As putea sa o ascult râzând tot restul vieții mele și nu m-as plictisi. Cu ochii umezi o iau pe Melody și mergem in direcția indicată de Carol spre baia de la etaj . Pornesc apa și rămân puțin blocată in momentul in care degetele mele ating apa fierbinte in timp ce un fior imi străbate corpul pana in măduva oaselor . Tresar ușor și pregătesc apa lăsând-o pe Melody prima in apa. Inițial aceasta era atat de speriata de senzația apei calde pe pielea ei fina și totodata murdara încât s-a ridicat vrând sa plece. M-am lăsat pe vine și i-am sărutat fruntea.
-Mama e aici. Totul e bine. O privesc și lumea mea sta pe loc. Sa-mi văd fetita plângând imi sfâșie inima tot mai rău de fiecare data. Ii dau parul de pe fata in timp ce aceasta se aseaza in șezut jucându-se in apa. Ii zâmbesc încrezător și uita de îndată de frica. Încep sa ma dezbrac ușor privindu-ma in reflexia oglindei curată ca luna și ma blochez ușor in momentul in care trag cotul meu face contact din greșeala cu coastele mele cel mai probabil rupte și închid ochii ținând orice zgomot de durere pentru mine. Rup bandajele și imi privesc scurt corpul murdar și plin de cicatrice. Imi trec mâna prin par și intru in cada lângă Melody ce se juca cu o rățușca de cauciuc găsită . După o baie lunga decid ca e timpul sa ne odihnim. Ies prima și imi înfășor corpul într-un prosop adus de Carol. Pot sa imi simt corpul atat de ușor simt ca plutesc sub atingerea prosopului moale și închid ochii zâmbind in timp ce mirosul parului meu curat imi înmoaie fiecare muschi din corp. Imi revin rapid și o iau pe Melody înfășurând-o într-un prosop ce ii depășea gleznele deși era pus și in capul ei. O iau pe sus ca pe un burrito râzând și o duc într-una din camere. O așez pe pat și observ câteva haine curate și călcate lăsate pe pat cel mai probabil lăsate de Carol. Iau bluza de copii de pe pat si o privesc zâmbind cu amărăciune. Înainte de astea. Când Josh și cu mine o asteptam pe Melody mi-am imaginat cum un sifonier era plin numai cu hăinuțe pentru copii. Dintre cele mai frumoase din materiale moi plăcute la atingere cu miros de levănțica. Am oftat asezandu-ma pe pat începând sa o șterg pe Melody ce statea in picioare sărind din când in când in pat râzând. Chicotesc și ii bag tricoul pe cap urmând sa ii bag câte o mâna pe rând asezand bluza pe ea. O îmbrac rapid și o usuc la par cu prosopul cât de cât apoi o las sa coboare la Carol.
-Grija la scări Mel! Ii spun in timp ce aceasta iese pe usa ca un fulger și imi rotesc ochii ușor râzând apoi. Privesc rochia rosie lăsată pe par și admir modelul urmând sa o îmbrac rapid. Am aruncat o privire scurta in oglinda din camera admirând cu venea rochia pe mine urmând sa cobor. Privirea mea a căzut pe Carol ce o usca la par pe Melody cu un feon și aceasta râdea fără stare infructandu-se cu bucurie dintr-un fursec din care ieșeau aburii. Ma apropii de ele și Mel imi întinde prăjitura zâmbind.
-Mami! Mami! Veselia din vocea ei răsuna acum in casa ce era plină de mirosul fursecurilor cu ciocolata. Toate astea păreau un vis pentru mine. E ciudat cum lucruri ce cândva erau obișnuita acum au ajuns sa fie dorințe imposibile .
Carol mi-a făcut semn sa iau firescul de la ea și pentru ca tot imi spunea sa mananc. M-am aplecat spre mânuță ei și am gustat din fursec urmând sa închid ochii in timp ce papilele mele gustative se simțeau in rai. Pana sa imi revin un ciocănit in usa se face auzit și primul me instinct a fost sa o iau pe Melody in brate. Carol și-a lăsat privirea spre mine cu lacrimi in ochii și mâna pe umărul meu lasand atingerea ei sa ma calmeze ușor.
-Nimeni nu te va răni aici Chantel. Imi pare rău ca nu am fost pana acum acolo pentru tine. Imi pare rău ca te-am lăsat singura prin toate astea. Și prin ce ai trecut înainte. Dar acum sunt aici. Și nimeni ,absolut nimeni nu vă va face rău. Aceasta mi-a zambit încurajator sarutandu-mi tâmpla și mi-a soptit
-sunt aici copilă ,înainte de a se duce la usa sa deschidă. O silueta feminină și-a făcut apariția înăuntru pasind spre mine in timp ce Melody simțind tensiunea mea a făcut cum făcea de fiecare data când simțea asta. Și-a ascuns fata in pieptul meu ținând in palme șuvițe din parul meu.
-Tu trebuie sa fii Chantel. Sunt Maggie. Bun venit in Alexandria. Imi spune aceasta întinzând mâna spre mine. Am dat mâna cu ea aceasta putând simți totodata scepticismul meu. Mi-a zâmbit mic.
-Totul va fi bine. Imi spune zâmbind plimband palma pe spatele lui Melody. Aceasta și-a mutat privirea de îndată ce corpul meu s-a detensionat privind spre Maggie ce statea in fata mea. Parul ei este de culoare alunei și chipul ei aproape perfect vine însoțit de niște ochii in culoare verdelui smarald. Melody a privit-o zâmbind.
-oricum motivul veniri mele aici este sa va anunț ca ceilalți vor organiza o petrecere de bun venit pentru voi și ați face bine sa va odihniți. Sunt sigura ca Carol are grija de voi. Ne vedem diseară. Pa scumpete ! Aceasta zâmbește și se joaca cu mânuță lui Melody ieșind din casa. In timp ce discutam cu Maggie ,Carol a asezat masa. Am privit spre farfurile aburinde cu mâncare și stomacul meu a dat de știre ca e cazul sa mananc. In farfuria mea era carne la cuptor greu de spus de la ce fel de animal și in a lui Melody supa de legume. Ambele farfurii arată apetisant și miros superb. Carol a luat-o pe cea mică din brațele mele și s-a asezat la masa începând sa ii dea sa mănânce apoi m-am asezat și eu începând sa mananc. Este delicios. Nu stiu de când nu am mai mâncat ceva și fie mi se pare delicios unde imi este foame fie pentru ca chiar este.
-Trebuie sa-i multumim lui Daryl pentru carne. Suntem norocoși ca e un vânător atat de bun. O privesc ușor și imi arcuiesc o sprânceană .
-Ce fel de carne e? O privesc scurt mestecând de zor.
-Căprioară. Aceasta imi răspunde scurt continuand sa o hrănească pe Melody. In mod normal as fi fost terifiat ca îl mananc pe Bambi dar nu e prima oară când se intampla asta. Doar ca pana acum a fost mai mult carne cruda decât gătită. Am continuat sa mananc pana am simțit ca stomacul meu da pe dinafara. Ma las pe spate in scaun și inspir ușor in timp ce Carol aduce niște pahare cu apa. Sorb ușor din pahar și aceasta imi zâmbește larg ținând-o pe Melody pe Șold și se apleacă ușor sarutandu-ma pe tâmpla. Ii zambesc mic și ma ridic mergand greu spre canapea unde ma așez atipind îndată.