Când apune soarele-TWD FAN FICTION

Capitolul 1 - inceput de sfarsit

Dimineața ce a urmat părea sa fie liniștita . Părea ca totul a luat sfârșit iar eu și Josh ne vom bucura împreuna de a fi părinți . Cu toate ca , vedeți voi , Josh știa ca Melody nu este fiica lui , acesta o astepta poate mai nerăbdător ca mine. Aveam in plan sa nu ii spunem nimic din ce am patit sau ca Josh nu este tatal ei. Urma sa fim ca și pana atunci familia fericita , perfecta pe care toți si-o doreau. Brațele lui ma strângeau cu putere și totuși gentilitate la piept in timp ce buze lui imi atingeau ușor tâmpla . Nu am putut decât sa ma trezesc cu zâmbetul pe buze și sa ma întorc cu ochii încă lipiți spre el urmând sa îl sărut cât de apăsat puteam , pana când realitatea m-a lovit brusc cu viteza lumini , fix in cap ca și un pădurar care taie pomii doar ca defapt ma lovea pe mine in cap. Ironic ,nu? Eram exact ca un pom. Iar. Exact ca un simplu pom ce asista , de acolo din umbra, la toate evenimentele ce se petreceau in jurul lui fără sa poată schimba totuși ceva deși și-ar dorii. Schimbarea reactiei mele se putea citi acum pe chipul meu.
-Totul va fi bine. Îți promit ca vei ieși din asta cu bine. In timp ce Josh imi șoptea in ureche din spatele meu se puteau auzi gemete. Dar nu gemete de plăcere ci gemetele de foame ale creaturilor cu chip de om . Pana sa ne putem deștepta așa cum se convine un țipat asurzitor a umplut încăperea. Unul din militari a fost pus la pământ și mâncat de viu in fata ochilor mei. L-am privit in toată suferința lui. I-am privit ochii ce ii pulsau isteric de durere parca fiind gata sa ii sara din orbite oricând in timp ce deasupra lui se strânseseră alți câțiva monștrii. Mâncau din el ca și cum ar fi fost Curcanul de ziua recunoștintei. I-au sfâșiat abdomenul reușind astfel sa ajungă la cutia toracică smulgandu-i fără mila inima din piept urmând fără vreo ezitare sa își hrănească foamea. L-am privit trecând prin toate etapele. Frica , durere , acceptare , așteptare si moarte. Am simțit cum stomacul imi trimite înapoi tot ce am mâncat iar Josh a reușit într-un târziu sa ma scoată de acolo tragandu-ma după el spre ieșirea de urgente in timp ce ceilalți militari încercau sa ii oprească din a venii. Nu știam ce va urma. Nu știam ce se va intampla. Si mai important nu știam ca ziua acea avea sa imi dea ceea mai grea sentinținta . In momentul in care Josh a deschis usa , zona era plină de ei. Cum suna asta , Wow. Nu știam cum ii puteam numii. Oameni, monștri ? Probabil era tot una. L-am privit socata preț de câteva secunde urmând sa imi revin rapid. Trecusem prin lucruri mai rele , nu puteam lasa asta sa ma afecteze acum. Josh și-a intors doar capul spre mine și m-a privit. Ii puteam vedea șiroaiele de lacrimi ce se strânseseră in ochii lui gata sa cada, doar pentru ca el știa ce va urma. Mi-am prins brusc fata intre palmele lui ce odata erau calde si fără sa stea prea mult pe gânduri mi-a dăruit ceea ce puteam numii in curând ultimul sărut. Și-a lipit fruntea de a mea iar apoi mi-a soptit un simplu "te iubesc" ce pentru mine făcea cât toate milioanele de pe acest pământ, urmând sa imi lase rucsacul cu provizi și arme in brate. A fugit spre unul din colțurile clădiri țipând și făcând in zeci de feluri pentru a ii atrage după el deși știa ca îl vor încolți acolo.
-pleacă ! Ramai puternica și sa ii spui in fiecare zi ca tati o iubește. Tati o iubește... a urmat sa privesc iar cele 5 etape de data asta de zeci de milioane mai rău ca prima data. Inima mea se transforma in zeci de bucatele ce urmau sa cada ușor in adâncul sufletului meu făcându-se cenușă . Un plans isteric m-a bufnit in timp ce el căzuse acum la sol străpuns de ei. Deși cel mai probabil avea chinuri groaznice acesta nu a făcut nici măcar un sunet. S-a lăsat luat de către valul de walkersi in timp ce pupilele lui se dilatasera lasand într-un final ca iriși aceia albaștri sa ploua ceea mai grea furtuna pe chipul lui. In momentul ala, acolo , am realizat ca eram tantofobica. Am realizat ca mi-am vazut frica in fata ochilor. Am început sa alerg spre pădure ținând bine in spate rucsacul in care aveam și pozele cu el , contând in momentul ala mai mult ca hrana sau armele. Ochii imi erau plini de lacrimi ce încercau sa imi spele sufletul așa cum făcea ploaia cu străzile orașului . Când am considerat ca distanța e una destul de buna m-am oprit in fata unui copac in fata căruia am căzut in genunchi blestemand soarta ce se juca cu mine in fel și chip. Am lovit, am țipat și am plans. Și daca moartea avea 5 etape , viața avea 3 , pe care eu deabea le încercasem. Melody devenise mai agitata ca oricând dandu-mi de gândit ca poate imi va veni sorocul iar eu voi fi de una singura . Voi fi nevoită sa imi nasc singura ființa draga , rămasă acum in viața . Spre surprinderea mea aceasta a fost mai răbdătoare ca oricând și i-am mulțumit Lui ca a fost așa. Foame imi umbla acum pana in vene și Melody era mai agitata ca niciodata. Am fost nevoită sa scot una din conservele luate de pe drum și sa mananc . Eram fericita ca eram înfometată . Chiar eram. Pentru ca foamea e și ea un sentimente și de data asta nu rămăsesem fără sa simt nimic ca prima data. Am continuat sa merg prin pădurii zile întregi , poate săptămâni. Pierdusem noțiunea timpului traind numai acolo. Ma asteptam din moment in moment sa nasc , ma pregăteam psihic cât și fizic pentru ce urma. Știam ca va fi greu dar nu ma opream din a lupta. Pana într-una din zile. Mergeam in cautare a ceva de mâncare când rădăcinile unui copac m-au făcut sa ma împiedic căzând astfel pe burta. Sentimentul ce se instalase acum in corp era panica. Ma străpungea pana in oase si înapoi in sinapse de unde pleca. Mi-am apăsat ușor pe burta cu doua degete știind ca asta o va face pe micuța sa miște , dar in zadar Melody nu părea sa mai dea nici un semn de viața. In momentul ala am simțind iar cele 3 etape ale vieții de acum lovindu-ma in fata. Eșuasem iar. Pierdusem iar o lupta cu soarta . Zilele ce mi-au urmat apoi erau groaznice. Căram in mine ceea ce credeam a fi copilul meu mort când in fata mea , după pomii , a ieșit un individ țipând. M-am oprit la o distanța considerabila iar aceasta m-a privit in ochii plângând .
-Nu conteaza ce facem , toți devenim ca ei! Urmând ca o împușcătură prin propria-i gura sa imi trimită fiori . Când acesta s-a trezit apoi ca fiind unul din ei am realizat ca daca copilul meu era mort in mine asta însemna ca exact in secunda de fata acesta mânca din mine puțin câte puțin dar nu am făcut nimic. Probabil era cel mai bun mod de a murii. Am ieșit într-un final pe marginea unui drum și in calea mea o mașina. Eram epuizata, zilele mele nedormite și foame și-au spus cuvântul făcându-ma sa leșin chiar in fata mașini in care m-am asezat sperând sa oprească pentru a ma lua și pe mine. A urmat sa ma trezeasc apoi câteva zile mai târziu auzind plânsetul isteric al unui bebeluș. Lumina ce in prima zi mi se părea morbidă și ma orbea acum eram incantata sa o văd , pentru ca undeva , adânc in sinea mea , am crezut ca am murit iar plânsetul copilului este al micuței mele pe care urma sa o văd in brațele tatălui ei. Când pana la urma am deschis ochii o femeie ținea in brațele ei o creatura mică și gingașa ce se opri din plans odata cu deschiderea ochilor mei. Femeia s-a apropriat de mine și mi-a șters fruntea cu un prosop umed urmând sa imi las ușor pe brate bebelușul învățându-ma cum sa îl tin. Am ridicat ușor privirea spre ea și i am soptit încet :
-Este fetita mea ? Am respirat greu lasand mai apoi privirea spre ea. Era minunata , ochii ei erau căprui și tenul deschis la fel ca al meu având ușoare nuanțe rozalii in piele. Ochii aceia căprui pe care toată lumea ii considera oarecum inferiori erau defapt cei mai minunați ochii văzuți vreodată in viața mea. Reflexia lor la soare era una azurie. Genele cădeau perfect pe pleoapele ei ca o perdea iar forma rotundă o avantaja perfect. Aceasta a adormit in brațele mele in timp ce degetele mele treceau prin firele de par pe care le avea. Femeia din fata mea aprobat din cap într-un târziu ca răspuns al intrebari mele și mi-a zâmbit scurt. Ce se intampla atunci nu imi venea a crede ca este real. Fetita mea era bine , fusese bine in tot acest timp. Nu esuasem așa cum crezusem inițial. Am început sa plâng fără a mi da seama. Lacrimi calde de fericire se scurgeau lent pe obraji mei strangandu-se in barba lasand câteva hohote de plans sa iasă la iveală.
-Odihnește-te și vom vorbi după. Femeia aflată cu mine in camera m-a mângâiat ușor pe cap lăsându-mi astfel câteva secunde sa o analizez. Avea ochii albaștri exact ca cerul intr-o zi senina de vara ce nu anunțau altceva decât vreme buna. Păcat de acei ochii pentru ca erau înconjurați de cearcăne vineți destul de adânci. Parul ei era cărunt și tuns scurt in stil bărbătesc. După ce am adormito pe Melody m-am ridicat asezand-o in pătuțul cel mai probabil luat de undeva de straina ce ma salvase. Ii eram datoare o viața de om. Și eram dispusă sa ii răsplătesc fapta. Aceasta mi-a făcut semn sa ma așez lângă ea. Aceasta mi-a povestit tot ce se întâmplase cu lux de amănunte. Cum m-a găsit , cum mi-a făcut singura cezariana pentru ca micuța devenise foarte agitata , si cu toate ca nu era doctor si nu fusese vreodată aceasta mi-a salvat viața , și mie și micuței mele. Aceasta mi-a povestit cum fetita ei a fost transformată într-un walkers după ce s-a pierdut in pădure. Cum au găsit-o aflată in hambarul omului ce a învățat-o sa asiste la nașteri . Absolut totul. In special ca a fost gonită din grupul in care se afla pentru uciderea unor oameni bolnavi dar care și-ar fi putut găsi leacul. Regreta asta. Se putea citi pe chipul ei urmele regretului întipărite. Am continuat sa trăiesc alături de ea încă câteva luni când aceasta a spus ca pleacă sa își salveze familia dar se va întoarce curând . Aceasta a sărutat-o pe Melody pe frunte și mi-a spus sa am grija probabil neștiind nici ea ca va fi ultima oară când ne vedem. Urmând ca eu și micuța mea sa luptam pentru supraviețuire încă un an și jumătate .
-Caol , te ibes. Vocea lui Melody a răsunat ușor înainte ca aceasta sa iasă pe usa fără sa se mai întoarcă vreodată .

Well Well acesta este primul capitol și sunt conștientă de prezenta unor greșeli gramaticale și tocmai pentru ca v-am anunțat de prezenta lor nu vreau sa au vreun comentariu răutăcios legat de lucru asta. In schimb as dorii sa va aud ideile și părerile cât se poate de sincere . Daca vrea cineva dedicație doar spuneti și vi se va da . Cât despre așezarea in pagina nu stiu daca e neaparat scuza dar încerc cum văd ca ceva nu arată bine sa așez așa cum trebuie.