Când apune soarele-TWD FAN FICTION

Introducere

Frica ...frica este sentimentul ce a predominat peste lume acum 2 ani când totul a început. Și deși ați crede ca totul a început intr-o zi ploioasa alături de sunetul fulgerelor suierand pe fundal ca un atuu cliseic filmelor de groaza , nu ar fi adevărat . Totul a început într-una din zilele in care razele soarelui sclipeau pe lângă schela din fata blocului in care locuiam și urma sa fie reamenajat. Câteva raze palide au intrat in camera lasand efectul morbid de amețeala sa imi invadeze adâncul irisilor. Am privit scurt spre fereastra , cu privirea încă încețoșată , auzind parca ca o iluzie auditivă un țipat urmat in câteva secunde de lătratul asurzitor al câinilor mei. Mi-am asezat palma pe burta simțind mișcarea energica a micuței mele ce urma sa se nască in scurt timp. Urma sa devin o tânăra mama ce avea in spate cel mai bun și curajos om de pe tot pământul . In momentul in care Josh a intrat in camera plin de sânge am simțit cum glasul mi se stinge și buzele mi se lasă in jos lasand o mică despărțitură intre ele . Și deși știam ca ar trebuii sa imi fie frica de el nu i-am evitat îmbrățișarea pentru ca in el aveam ceea mai mare încredere . Acesta mi-a dat parul de pe fata și a mutat patul in fata ușii . L-am privit panicata pana sa pot pune orice intrebare . L-am oprit din a muta șifonierul peste pat și l-am putut simți tensionat si încordat in timp ce fiecare muschi din corpul lui tremura.
-Ce se intampla? E sângele tău? Esti rănit? Cine a intrat in casa? Când in sfârșit am reușit sa leg cuvintele intre ele întrebările continuau sa curgă fără oprire. Josh a stins lumina și mi-a asezat pe jos cea mai groasa pătura pentru a ma așeza . Acesta s a pus primul urmând sa își dea tricoul jos lasand pana la urma una din temerile mele sa dispară , aceea de a fi rănit. M-am asezat lângă el și acesta mi-a mângâiat obrazul cu degetul .    
-Trebuie sa facem liniste. Nu stiu ce se intampla iubito. Nu stiu ce sunt chestiile alea și nu stiu de ce sunt in stare. Stiu doar ca te vreau in siguranța pe tine și pe Melody. Vocea lui era una tremurata . Tensiunea se putea citi pe chipul lui. Cu toate ca l-am auzit sus și tare m-am ridicat și m-am apropriat de fereastra de unde am putut observa cum pe străzile , odata aglomerate, ale Washington-ului umblau niște creaturi ce purtau chipul desfigurat al unor oameni. M-am depărtat de fereastra și aproape am căzut peste Josh care a reușit sa ma prindă la timp. Acesta a căutăt sub unul din șifoniere scoțând astfel o valiza neagră.
-Știi sa tragi. Trebuie sa o luam la pas de aici se vor înmulți curând. Nu sunt sigur ca vom găsii un loc sa ne țină protejați dar vom încerca. Împuști tot ce nu arată a om. Josh continua sa imi vorbească in timp ce urechile mi se înfundau tot mai mult făcând astfel vocea lui neauzita. Acesta mi-a pus pistolul in mâna ce imi tremura la fel ca gelatina și m-a sărutat pe frunte făcând astfel sa ma "trezesc" din transa in care eram cuprinsă inevitabil. Am inspirat adânca reușind înainte de plecare sa strecor într-un rucsac cele câteva poze pe care le aveam cu Josh și câteva cartușe . Josh a luat rucsacul ieșind primul ramand astfel in spatele lui. Acesta s-a asigura ca e totul ok înainte sa ma privească încrezător deșii undeva , acolo, adânc in nucleul irisilor lui acesta simțea teama mai puternic ca oricând. L-am prins de mâna și m-am ținut după el pana pe terasa blocului unde un avion deabea plecase. Acesta a țipat sperând astfel sa întoarcă din drum avionul dar in zadar. Un scrancet m-a făcut sa ma întorc și sa dau ochii in ochii cu Maria , sau cu ce a mai rămas din ea. Avea abdomenul disecat , ochii odata verzi ai acesteia acum erau albi și câteva vase de sânge zvâcneau aprins in timp ce aceasta încerca sa se apropie cu dinti de gâtul meu. Am încercat și am încercat sa o imping fără sa vreau sa-i fac vreun rău , pentru ca indiferent de situație încă o vedeam pe ea acolo. Era ea...puțin diferită dar era ea. Pana sa apuc sa fac ceva zgomotul asurzitor al unui pistol descărcat ,ce ma făcu să-mi pierd auzul iar , se lasă auzit in întreaga clădire . Am putut observând cum toți veneau spre noi înainte sa ma las pe vine cu Maria căzând in fata mea. Josh m-a prins de brate fără a putea sa aud prea multe și am ieșit prin aerisirea blocului. Deși imi era extrem de greu sa merg in patru labe din cauza burti am scos-o la capat. Împreuna cu Josh am sigilat bine intrările și ieșirile din bloc după ce ne-am asigurat ca numai e nimeni. Am luat-o la pas oprind prin câteva magazine pe care am și reușit sa le curățăm de chestiile alea și am luat câteva provizii pentru drum. Nu știam niciunul din noi , pot paria pe asta, unde aveam de gând sa mergem. Dar am continuat sa mergem pana când într-una din clădiri s-a auzit mai puternic ca oricând , rupând astfel liniștea din oraș , zgomotul mai multor arme descărcate. Ne-am îndreptat spre clădire unde câțiva militari curățau totul. Ne-au primit urmând ca in a doua zi sa ne transporte intr-o zona sigura cu provizi si echipamente medicale ce m-ar fi putut ajuta cu sarcina . Vedeți voi... cu toți aveam temerile , fobiile , secretele noastre. Entomofobia-frica de obiecte mici ca și moliile , Acluofobia-frica de întuneric , Claustrofobia- frica de spații mici și închise , Tantofobia-frica de moarte....toate astea apar când apune soarele