Vieți schimbate

Capitolul 28

Pe drumul de întoarcere spre casă atât Elian cât si Aimee au fost tăcuți. Ea a încercat să-și pună ordine în gânduri, el s-a luptat cu noul sentiment abia descoperit: gelozia. Gândurile lui amestecate s-au amestecat și mai tare și l-au transformat destul de repede într-un cocteil de furie amestecată cu neputință, posesie și dorință. Niciodată nu a fost mai panicat ca acum. Niciodată nu a fost mai nesigur și în același timp mai hotărât ca acum.

- Mergem la Conac, spune el cu o voce categorică încercând totuși să nu o sperie pe Aimee.

- Poftim!

- Mergem la mine. Nu-mi place aglomerația asta care a devenit mult prea enervantă.

- Credeam că vor pleca! Nu au fost anunțați?

Elian este convins că nici Aimee nu-și dorește să coboare acum din mașină ca să intre în imobilul păzit foarte bine de mai mulți reporteri, ca să urce în apartamentul ei. Se vede pe chipul ei că  agitația care s-a pornit în momentul în care Elian a parcat, nu o atrage foarte tare. Ba chiar o îngrozește și o transformă într-un iepure speriat de propria umbră.

Imagini din ziua accidentului părinților ei i se succed brusc prin fața ochilor amintindu-i de teama pe care a simțit-o atunci. Chiar dacă în momentele acelea nu prea era conștientă despre tot ceea ce se petrecea în jurul ei, multe zile după aceea și-a amintit fiecare secundă din coșmarul acela. Mintea ei i-a arătat filmul împrejurărilor respective, iar amintirile nu s-au pierdut nici acum. Îi revin clar în minte de fiecare dată când trece printr-o situație asemănătoare.

- Sunt sigur că au fost anunțați, tocmai de aceea nu pleacă. Ai uitat că acum ești o femeie importantă... Toată lumea își dorește să te vadă.

Accentuează în mod intenționat ultimele cuvinte aflându-se încă sub influența scenei în care blondul acela o strângea în brațele lui nesătule.

- Tu încă ești supărat pe Tobias, nu-i asa?

- Nu sunt supărat.

- Atunci ești gelos?

- Puteam merge la hotel, dar am primit informații că și acolo sunt reporteri, schimbă Elian subiectul, așa cum o face de fiecare dată când discuția ajunge acolo unde el nu vrea să ajungă.

Evident că Aimee știe deja răspunsul la întrebarea ei și surâde larg privind pe geamul din dreapta cum se îndepărtează de învălmășeala produsă de apariția lor. O secundă îi trece prin cap să facă o glumă și să-l șicaneze puțin pe Elian, dar parcă nu o lasă inima să facă așa ceva. Știe că nici ea nu ar suporta un astfel de joc din partea lui.

Chiar dacă are încredere în el parcă nu i-ar pica bine să afle că se întâlnește cu alte femei, fie vorba și de o glumă proastă.

- Ești sigur că e bine să mergem la Conac? Mă gândesc că familia ta...

- Mateo va fi foarte mulțumit că are cine să-i citească poveștile, Victor și Alex abia așteaptă să te aduc acasă, nu cred că vrei să știi care sunt planurile lor în ceea ce ne privește, iar Sara va fi foarte încântată de prezența ta. Părinții mei sunt plecați, dar nu trebuie să-ți faci griji în ceea ce-i privește. Ei mi-au respectat întotdeauna deciziile.

- Și Jessie?

- Jessie nu mai face parte din familia mea. Nu știu și nici nu-mi pasă ce părere are.

- Dar...

- Nu vreau să te mai gândești la ea. Știi foarte bine că nimeni nu poate să mă despartă de tine. Unde locuiești tu, locuiesc și eu. Unde dormi tu, dorm și eu. Momentan Conacul este cel mai potrivit loc pentru noi. Apoi vedem pe unde ne stabilim, dacă nu-ți place aici.