Vieți schimbate

Capitolul 25

Elian nu se aștepta ca Jessie să refuze cu atâta înverșunare semnarea acelor hârtii prin care ea renunța de bunăvoie la Mateo în schimbul unei mici, dar nu neglijabile, averi. Avea o mică bănuială că nu o va face, dar se baza pe David că o va impulsiona cumva. Este adevărat însă că nu i-a dat voie acestuia să apeleze la metodele folosite de obicei în astfel de cazuri și nici nu a fost de acord să insiste prea mult asupra rezolvării favorabile a situației, deoarece spera în sinea lui că Jessie este un pic mai rezonabilă. Credea că i-au ajuns cei cinci ani în care nu a primit nimic de la el. Cinci ani în care a fost ignorată total. Cinci ani în care indiferența lui ar fi plictisit orice femeie.

- Cuta asta de pe frunte o să dispară vreodată?

Întrebarea lui Aimee îl aduce pe Elian înapoi în lumea lor și îl determină să o strângă tare în brațe respirând adânc mirosul părului ei.

- Nu știu. Tu să-mi spui. Ești singura persoană care o vede... Astăzi voi fi prins cu o grămadă de treburi. Ne auzim la telefon.

- Ne auzim, spune Aimee înainte ca acesta să se îndepărteze grăbit spre lift.

Ea continuă să-l privească stând rezemată de perete până când acesta dispare în spatele ușilor de la ascensorul care părea că îl așteaptă.

Încă nu-i vine să creadă că un astfel de bărbat este al ei. Că o iubește doar pe ea. Că este dispus să renunțe la o viață pe care ea o considera una de vis, o viață însă în care el s-a străduit atâția ani să pară fericit. Încă nu-i vine să creadă că face toate astea pentru ea. Cum să nu te dedici integral unui asemenea om?

Alarma telefonului o determină să se desprindă leneș de lângă ușă și să-și târască picioarele până la canapea. Apucă telefonul de pe masă și privește nedumerită cifrele afișate pe ecran. Este pentru prima oară când o sună cineva necunoscut, sau mai bine spus cineva care nu este în agenda telefonului ei personal.

- Alo! răspunde curioasă după câteva minute de așteptare.

- Aimee Bennet? întreabă o voce feminină. Sunteți Aimee Bennet?

- Da. Eu sunt. Cu cine vorbesc?

- Bună ziua, doamnă! Sunt noua asistentă a domnului avocat Jacob Hall. Vă sun în legătură cu testamentul domnului Straton. Numele dumneavoastră apare în lista persoanelor care trebuie să fie citate pentru deschidere. Vă rog să veniți joi la ora 14 la sediul nostru pentru mai multe detalii. O să vă trimit un mesaj cu adresa, ora și data întâlniri.

- Sunteți sigură că nu s-a produs o încurcătură? comentează Aimee știind deja răspunsul acelei femei, dar merită să profite de orice posibilitate care aduce un remediu menit să-i calmeze teama și să-i risipeasă îndoiala care o cuprinde de fiecare dată când aude numele Straton.

- Nu este nici o încurcătură. Vă doresc o zi bună!

Tonul de ocupat o împiedică să mai spună ceva și se așează îngrijorată pe canapeaua de lângă ea. Evenimentele din ultimele zile i-au consumat energia și i-au distrus echilibrul. Este speriată de gândurile care i se formează rapid în minte și un sentiment nou începe să o copleșească atunci când își dă seama că numele Jacob Hall i se pare foarte cunoscut.

Nu este nevoie să se gândească prea mult deoarece memoria ei nu o trădează nici de data asta. Știe deja cine este acest Jacob Hall. Are chiar și unele amintiri neplăcute provocate de respectivul domn de pe vremea când ea era doar o studentă conștiincioasă care iese în evidență cu întrebări mult prea profunde adresate profesorilor.

Telefonul sună din nou anunțând cu litere mari că are un apel de la Sara pe care îl acceptă imediat preferând să uite, cel puțin pentru câteva clipe, despre toate îndoielile, fricile și sentimentele negative care îi întunecă privirea.