Vieți schimbate

Capitolul 27

- Nu a vrut să știu, șoptește Aimee convinsă că Elian nu are dreptate.

Cum altfel să se pregătească cineva de moarte decât prin întocmirea unui testament? Gândul că tatăl ei știa că se apropie sfârșitul o face să tresară scurt și să ofteze adânc.

Ușile ascensorului se deschid larg permițându-le celor doi să coboare și să pornească spre ieșirea din clădirea devenită peste noapte precum o închisoare de maximă securitate.

Tobias privește din depărtare cum aceștia se strecoară printre reporteri, urmați îndeaproape de mai mulți bodyguarzi. El vede atât hotărârea cu care Elian o ține strâns de mână pe roșcată, cât și siguranța cu care aceasta pășește alături de brunet. Dacă nu ar fi știut că cei doi nu formează un cuplu ar fi crezut că sunt doi iubiți care se cunosc de sute de ani. Aura cu care aceștia sunt înconjurați reprezintă un scut greu de pătruns pentru orice intrus, indiferent de intențiile pe care le-ar avea, bune sau rele. Legătura care există între ei nu ar putea să fie desfăcută de nimeni.

Un sentiment straniu se așterne peste mintea lui Tobias care se pune și el în mișcare atunci când SUV-ul în care au urcat cei doi se urnește din loc.

Încă din momentul în care a primit fotografia tipei, el este dezorientat și amețit. Ochii aceia negri înconjurați de părul precum o văpaie l-a tulburat trezindu-i câteva amintiri de mult uitate.

Ar fi vrut să nu fie pus în această situație.

Ar fi vrut ca timpul care a trecut să-l ajute să rămână la fel de indiferent ca în trecut. Să nu simtă nimic. Să nu-l intereseze nimic. Să nu-i pese.

Gândurile lui dispar brusc atunci când mașina neagră pe care o urmărea discret, cotește la dreapta, se încadrează lin pe prima bandă, apoi semnalizează scurt intrarea în curtea largă a clădirii pe care el o recunoaște imediat. A venit aici de prea multe ori în ultimii ani în ciuda dorinței lui de a fugi cât mai departe de locul acesta.

Numele Hall scris cu litere mari pe ultimele două etaje ale imobilului îi provoacă același dezgust pe care i-l provoacă și bărbatul care îl poartă. Încă nu s-a împăcat cu ideea că acest domn îi este tată. Încă mai digeră la ultima lor ceartă. Încă urăște clipa în care i-a povestit despre anumite relații din viața lui mult prea dezordonată. Încă nu vrea să accepte că și el este un Hall. Un bastard așa cum sunt toți copiii procreați de marele avocat Jacob Hall cu aproape toate femeile de pe planetă.

- Bună ziua! îl salută băiatul responsabil cu parcarea. În locul obișnuit? întreabă acesta deschizându-i în același timp și portiera.

Tobias rămâne câteva clipe tăcut neștiind ce să facă. Nu vrea să se întâlnească cu domnul Hall deoarece nu are de gând să fie el cel care face pasul spre împăcare, dar nici nu vrea să plece acum când are posibilitatea să o întâlnească pe ea.

Cu siguranță cele două ținte pe care le urmărea au venit la tatăl său. A citit și el știrile care comentează de câteva zile despre moștenitoarea imperiului Straton. Dacă știa cine este ea cu adevărat poate că era și el mai înțelept. Poate accepta propunerea tatălui său de a o lua de nevastă acum șase ani. Poate că aveau și vreo doi, trei copii până acum.

- Te rog! anunță el cu surprindere gândind de fapt contrariul.

Coboară rapid din mașină și se lasă purtat de picioarele care îl conduc pe același drum pe care ele îl știu foarte bine. Trece pe lângă recepția de la parter, conștient că toată lumea de aici îl cunoaște, și se aruncă în ultima clipă în liftul care tocmai își închidea ușile.