Te priveam cum îți lipeai buzele crăpate de ceașca cu cafea sorbind încet. Erai atât de frumoasă, atât de perfectă în ochii mei, dar ai ales să fi imperfectă în ochii altcuiva.
" — Ești așa naiv crezând că cineva te-ar putea iubi!"
Asta a durut mai rău ca un pumnal înfipt în inimă. Dar tu nu ai observat ceva.
Eu te vedeam pe tine, el o vedea pe ea. Ea, masca ta ce ascundea un chip angelic, ce nu lăsa lacrimi să cadă. Dar tu... Tu erai doar un suflet suferind pe marginea unei prăpastii adânci. Erai un înger, dar n-aveai aripi. Le-ai pierdut pe drumul acesta spre eșec. Erai actrița principală în piesa mea preferată de teatru. Erai teatrul însăși, dar te iubeam. Te iubeam mai mult decât își iubesc Luna și Soarele ai săi copii, numiți și stele.
Și tu erai o stea, o super-novă, dar ai ajuns o mică neînsemnată. De ce ți-ai pierdut strălucirea? De ce ai lăsat întunericul să-ți pătrundă în crăpăturile sufletului?
YOU ARE READING
Wounds
Short Story✨"Stelele se sting când întunericul dispare"✨ ✨Toate drepturile rezervate. ✨ Coperta nu va fi schimbată, chiar dacă nu mai am același nume de utilizator. Înseamnă mult pentru mine.
