Vieți schimbate

Capitolul 22

- Adevărat. Trebuie să-mi iau gândul de la un viitor departe de tine, nu-i așa? spune Aimee pe un ton glumeț încercând să diminueze măcar puțin senzația de teamă care o năpădește involuntar.

Nu reușește să înțeleagă de unde vine această teamă. Nu poate să distingă dacă teama este provocată de relația nu tocmai prietenoasă din trecutul celor doi bărbați, sau este provocată de gestul tatălui ei. Oare Christian mai avea și alți dușmani? Era amenințat de aceștia? Aceste amenințări îl vizează acum pe Elian?

Elian nu comentează nimic și îi cuprinde mijlocul într-o îmbrățișare lungă.

Simte că trebuie să o protejeze pe Aimee de un pericol pe care nu îl cunoaște. Ar vrea să știe mai multe amănunte despre lumea domnului Straton. Despre partenerii lui. Despre prietenii lui. Despre dușmanii lui. Ar vrea să înțeleagă adevăratul motiv pentru care l-a ales pe el. Nu vrea să creadă că unul din motive ar putea să fie frica. Nu vrea să dea curs gândului care îi trece fulgerător prin minte. Nu vrea să aibă acest sentiment de slăbiciune datorat necunoașterii. Nu-i place să se lupte cu un dușman invizibil despre care nu știe nimic.

Nici măcar Victor nu înțelege gestul nefiresc al domnului Straton la fel cum nu înțelege cum de a fost posibil să-i scape o astfel de informație. Sunt totuși doi ani de la decesul marelui om de afaceri, cum de nimeni nu a aflat nimic? De ce nu se cunoaște nici măcar faptul că are un moștenitor?

Toate aceste întrebări și gânduri duc spre un singur răspuns. Sau mai degrabă o bănuială, aceea că există o persoană direct interesată de această avere, probabil un fost partener cu care s-a certat sau poate vreun acționar important cu care domnul Straton este posibil să fi avut ceva de împărțit.

El speră ca mâine să afle tot ceea ce îl interesează atât pe el cât și pe Elian, dar în aceași măsură îi și afectează destul de mult.

Plecarea bruscă a lui Elian, imediat după ce David a intrat pe ușă cu un dosar negru în mână, a lăsat-o pe Jessie suficient de bucuroasă încât să îndrăznească să se gândească cu speranță la ziua de mâine. Se aștepta la mai mult din partea lui. Credea că ceea ce i-a reproșat până în momentul acela este doar începutul unui șir lung de vorbe grele, amenințări sau cine știe ce alte gesturi de violență. Auzise destul de multe zvonuri despre comportamentul lui vulcanic, despre pedepsele crunte pe care le aplica atunci când era atacat, despre atitudinea tiranică pe care o adoptă față de persoanele care complotează împotriva lui. Dar se pare că sunt doar niște simple zvonuri. El a plecat calm, fără să trântească ușa, fără să o privească măcar sau să mai spună vreun cuvânt.

Liniștea pe care a lăsat-o în urma lui a fost întreruptă doar de vocea seacă a lui David.

- Te rog să semnezi aici și aici, îi spune acesta indicându-i cu degetul locul pe foaia albă de hârtie.

- Ce se întâmplă dacă nu fac asta?

- Nu se întâmplă nimic, dar sfatul meu este să semnezi.

Jessie i-a dosarul din mâinile detectivului apoi începe să-l răsfoiască nervoasă prefăcându-se că citește cuvintele negre înșirate pe mai multe pagini. Nu este interesată de ceea ce scrie acolo și nici nu intenționează să semneze. Simplul fapt că Elian dorește semnătura ei o face să refuze categoric să facă asta. Aruncă dosarul pe masă apoi se întoarce cu spatele la David și pornește spre fereastră.

- Nu semnez nimic! spune pe un ton cât se poate de categoric. Poți să pleci de unde ai venit.

- Cred că nu ai înțeles care vor fi consecințele refuzului tău. Semnătura asta reprezintă o binefacere pentru tine. Dacă îi dai cu piciorul s-ar putea să pierzi totul și nu cred că vei face față vieți care te așteaptă.