Vieți schimbate

Capitolul 21

- Am amânat prea mult o discuție pe care trebuia să o avem chiar în prima zi, îi spune Elian calm și în același timp hotărât.

- Știai că soția ta nu este acasă astăzi, nu-i așa?

Elian oftează scurt și își ascunde ochii sub pleoapele grele. Nu vrea ca ea să-i vadă sentimentul de vinovăție care îi invadează sufletul. Nu vrea ca ea să-i simtă regretul.

- Nu, nu știam. Am aflat mai târziu că... nu este. Îmi pare rău.

- De ce îți pare rău? Nu ai greșit cu nimic.

- Ba da. Am greșit față de tine. Am greșit prin tăcerea mea. Nu m-am gândit niciodată că realitatea pe care o percepi tu nu este aceeași cu realitatea pe care o trăiesc eu.

Degetele ei s-au oprit din desenat. Ochii ei au pornit spre fereastră, acolo unde nu pot fi văzuți de ochii lui. Elian îi cuprinde mijlocul cu brațele continuând să stea cu capul pe genunchii ei. Știe că dacă i-ar permite, ea s-ar îndepărta acum de el. Poate că Victor are dreptate totuși. 

- Nu mai contează, spune ea încet eliberând un oftat adânc.

- Ba da. Contează, pentru mine. 

- A trecut.

- Ți-am cerut să ai încredere în mine fără să mă gândesc că îți este imposibil să faci asta știind care este situația mea, continuă acesta ignorând vorbele ei. 

Nu vrea să se oprească. Vrea să se elibereze de îngrijorare. Vrea să o elibereze pe ea. 

- Elian, chiar nu are importanță. Tu nu mi-ai cerut imposibilul. Decizia a fost a mea și nu regret nimic din ceea ce se întâmplă între noi.

- Căsătoria mea este o simplă formalitate. Nu o iubesc pe Jessie. Nu am fost niciodată împreună.

- Nu trebuie să-mi povestești nimic.

Chiar dacă vorbele lui îi ajung la inimă făcând-o să pulseze necontrolat nu intenționează să-l oblige pe Elian să-i spună mai mult decât dorește el să spună. Nu vrea ca el să i se destăinuie fiind forțat de împrejurări. Îi este suficient să știe că nu mai iubește o altă femeie.

- Ba da. Trebuie, spune Elian hotărât. Vreau ca tu să afli ceea ce este cu adevărat real în viața mea. Vreau să știi că nu mă împarți cu nimeni. Sunt doar al tău din clipa în care te-am văzut prima oară.

- Trecutul tău este trecut și pentru mine, iar dacă îmi dai o picătură din prezentul tău, atunci sunt fericită.

- Să știi ca ai tot prezentul meu, nu doar o picătură.

- Nu înteleg ce vrei să spui. Să nu cumva să distrugi o familie doar...

- Exact la reacția asta mă așteptăm din partea ta. Ești diferită de toate femeile care au trecut prin viața mea. Tu ești specială. Te iubesc pentru ceea ce ești și nu voi renunța niciodată la tine.

- Iarăși spui cuvinte mari.

- Sunt exact cuvintele pe care le meriți. Dacă aș putea te-aș păstra aici, în palmele mele doar ca să te știu în siguranță. Aș vrea să existe o metodă prin care să-mi poți vedea instantaneu adevărata viață, doar ca să nu-ți faci un milion de griji până când termin eu tot ce am de spus.

- Nu crezi că exagerezi?

- Nu vreau să înțelegi greșit. Nu vreau sa te simți vinovată pentru ceea ce voi face eu de acum în colo. Nimic din ceea ce ai văzut sau auzit tu despre mine nu este adevarat. Eu nu am ce să distrug deoarece nu există nici familie, nici iubire, nici căsnicie, nici respect, nimic... M-am căsătorit cu Jessie doar pentru a-l salva pe copil. Știam că este singura soluție pentru a o convinge să nu facă avortul... Abia când a născut am aflat adevărul... Mateo nu este copilul meu, dar asta nu m-a împiedicat să-l iubesc ca pe propriul meu copil. În ultimii cinci ani el a fost singura luminiță din viața mea, chiar dacă pentru mama lui reprezintă doar una din minciunile cu care mi-a murdărit existența. M-am prefăcut că nu știu nimic. Am jucat rolul soțului iubitor, am pozat ca fiind cel mai fericit bărbat, am construit imaginea familiei perfecte doar pentru Mateo.