Capitolul 22-Hachim

2K 100 9
                                    

Stau de 3 ore pe scaunul ăsta nenorocit,semnând contracte de milioane de dolari.Macar ceva bun sa iasă după ce îmi tocesc nervii cu calcule.Cineva bate la ușa si țin minte ca i-am spus clar nesuferitei mele secretare sa nu ma deranjeze nimeni.
Când văd cine intra pe ușa îmi apare,brusc,o stare de voma.Jessica,una din tarfele cu care îmi pierdeam vremea e acum în fața mea îmbrăcată într-o bucata de material ce seamănă cu o rochie.
-Bună,iubitule!Ți-a fost dor de mine?îmi spune ea cu o voce pițigăiată.
-Nu!Nu văd rostul vizitei tale,ți-am spus clar acum câteva luni ca nu mai vreau sa te văd!
-Iubitule,doar n-ai vorbit serios!
Sare în poala mea si începe sa ma sărute.
Înainte sa o dau jos ,sa o iau de par si sa o arunc afara,o stare de șoc ma cuprinde când văd cine privește toată scena.
Iubita mea ne privește cu lacrimi în ochi.O,nu!
-Iubito...încerc eu să-i explica,dar ma oprește
-Nenorocitule,eu am venit să-ți aduc mâncare,făcându-mi griji ca ai plecat nemâncat si tu te distrai cu ventuza asta?!?țipa ea.
-Nu,eu...încerc sa o fac sa ma asculte,dar ma oprește din nou
-Bineînțeles,aveai o proasta gravida care te aștepta acasa,de ce sa nu te distrezi?!?
Si pleacă înainte sa-i mai pot soune ceva.Doamne,ce am făcut?
Ma uit la târfa din fața mea ce are un rânjet pe fața si îi apun cat de calm pot.
-Ai 2 secunde sa ieși din aceasta clădire și sa nu te mai întorci vreodată sau jur ca o te fac sa regreți,și știi ca pot orice!
-Dar,iubi!se milogește ea de mine
Ma uit la ea,impasibil si chem bodyguarzii.
-Dați-o afara!le comand ei ai aceștia îmi executa imediat ordinele.
Ies din birou si ma indrept acasa cat mai repede cu gândul să-mi împac logodnica.Pe drum,ma opresc la o florărie si iau un buchet de 101 trandafiri.
Ajung acasa,dar ce sa vezi?Casa e goală.
Fug repede în dormitor si observ ca în șifonier numai sunt hainele ei...a plecat.M-a lăsat singur si nici măcar nu m-a lăsat sa explic...Nu o pot pierde!Nu îmi pot pierde familia,trebuie sa fac ceva!
Sun repede un prieten sa îi urmărească GPSul de pe telefon si aflu ca e la aeroport.Nu!Nu poate pleca!
Conduc cat de rapid pot,trecând pe roșu la toate semafoarele si,într-un final,ajung la aeroport tocmai când se pregătește sa urce.
-Azaleea,oprește-te!țip la ea,disperat.
Ea se întoarce S-o când ma vede rămâne blocată.
Alerg spre ea si o strâng în brate,luându-i bagajul din mâna.
-Te iubesc,iubito!Îti jur ca nu te-am înșelat,nu as putea sa fac asta niciodată!Tarfa aia s-a urcat pe mine si chiar când voiam sa o arunc afara din clădire ai intrat tu!Te rog,nu ma părăsi!o rog eu cu lacrimi în ochi.
Ea se uita la mine si izbucnește în plâns.
-Hachim,te înteleg!Eu sunt grasă,urâta,ai si tu nevoile tale...nu-ți face griji,te voi lasă să-ți vezi copilul când vrei...spune ea vărsând râuri de lacrimi ce-mi străpung sufletul.
-Sa nu mai spui asta niciodată!Tu esti viata mea!Esti mama copilului meu si viitoarea mea soție!Nu esti grasa si chiar daca ai avea 100 de kilograme tot te-aș iubi și esti cea mai frumoasa fata pe care am văzut-o în viata mea!Nu am nevoie de altcineva,am nevoie de tine!Te implor,nu ma părăsi.Ma uit la ea si jur ca merita fiecare lacrima pe care o vars,fiind prima fata pentru care plâng.Nu poate sa plece!
Îmi sare în brate si ma săruta.
-Rămân...
O sărut pe creștet si o strâng în brate.
-Te iubesc! Îti jur ca îti spun adevarul...
Ajungem acasa si ne punem în pat,obosiți.
Ea se ghemuiește lângă mine si adoarme.
Nu pot sa cred ca aproape o pierdusem definitiv...

********

NexT la 5 comm❤💕💕😘😘

Pentru totdeauna!❤️👑Waar verhalen tot leven komen. Ontdek het nu