Pentru totdeauna!❤️👑

Capitolul 8-Azaleea

-Stiu ca e prea devreme,dar eu te plac foarte mult! Îmi spune el,iar eu îmi înghit cuvintele.Si eu îl plac ,simt ceva diferit...El e matur si încă nu înțeleg ce a vazut la o puștoaica asa ca mine care nu știe sa facă nimic...
-Hachim,eu...invers să-mi aleg cuvintele,dar parca mi s-au blocat.
-Nu trebuie sa o spui si tu dacă nu simți.Dar vreau sa stiu daca îmi dai o șansa sa iti arat cat de mult însemni pentru mine.Vrei sa fii iubita mea ? Mă întreaba el cu o urma de frică in privire. Nu credeam ca un om asa serios ca el poate fi si atât de sensibil...si chiar îmi place asta.
-Da,iti voi da o șansa,dar te rog nu ma răni!îi spun eu emoționată,deoarece oficial este primul meu iubit.
-Îți jur ca te voi trata ca pe o regină si nu te voi răni!
-Acum,iubiii???îi spun eu cu o voce pițigăiată.:-)))
-Da,albastrica mea? îmi spune el amuzat
-Mi-e foameee!!!Da-mi sa mănânc!
El începe sa rada.
-Ce vrea iubita mea sa mănânce?
-Pai,ce ai in coșul ala mare pe care aștept să-l deschizi de când m-am asezat?😡
El rade...De ce rade când mie îmi e foame??
-Iubita mea Fomista!Deci,avem pizza,sandvișuri...
- M-ai cucerit cu pizza.Da-o!
El mi-o da si încep sa mănânc.
-Deci,cum ai ajuns sa deții cea mai buna companie de arhitectura din oraș?
-Pai,in timpul liceului mi-am dat seama ca ma pricep la desen si matematică,asa ca am urmat facultatea de arhitectura.Parintii mei m-au sprijinit când au aflat decizia mea,chiar daca nu am ales meseria lor,ei fiind avocați. Pe timpul facultății m-am angajat ca mecanic auto,pentru ca nu voiam sa fiu întreținut de părinți...După ce am terminat facultatea,m-am angajat ca un simplu arhitect,urmând ca apoi sa dețin ceea ce am acum.
-Wow! Dar tu chiar n-ai stat degeaba?spun eu mirată.Putini sunt cei ce reușesc fără ajutorul părinților.
-Eu sunt mai special,iubito!Si îmi face cu ochiul.Mamă,ce i-aș scoate ochiul ală !
-Si esti foarte modest,iubitule!
-Tu ce facultatea vrei sa urmezi,albastrico?
-Încă nu m-am gândit.Nu sunt sigura daca îmi voi permite sa ma înscriu la Universitatea Stanford.Vreau sa ma fac psiholog.
-Iubito,asta e minunat! Nu-ți face probleme pentru ca vei intra singur.Directorul este unchiul meu.
-O,nu! Nici sa nu te gândești,Hachim!Nu vreau sa intru la facultate din cauza relațiilor tale!
-Bine,iubire!Imi spune el cu o voce ,care nu prevestește nimic bun.
-Hai sa plecam ca deja e 23 jumate
-Ce repede a trecut timpul,unchiul sigur a intrat in panica!incep eu sa rad.
Îmi deschide portiera,așteaptă sa intru,apoi intra si el si demarează in trombă.
-Hachim,vrei sa scapi de mine??intreb eu panicata,deoarece conducea cu 110/h
-Stau liniștita,iubito! Viteza e una din pasiunile mele si sunt foarte bun la asta,deci n-ai de ce să-ți faci griji!
-Vai,modestule!
Ajungem in fața casei mele si ne luam la revedere.
-Chiar m-am simțit bine in seara asta,mulțumesc!îi spun
-Ma bucur si iti mulțumesc si eu ca mi-ai dat șansa sa te cunosc mai bine!
Deodată,el se apropie de mine si...