Jason

În avion

După un fel de semiatac de panică a lui Jason acesta se reducase și se îndreptase spre toalete. Atunci intrase în cabină și trimise un SMS lui Timmy: „M-au găsit. Sunt doi agenți FBI cu mine în avion, care nu m-au băgat în seamnă, dar cine știe ce urmează!!!”

Jason luase o gură de aer și încerca să se liniștească. Nu prea reușea, dar băiatu încerca măcar. Acolo în acea cabină, încerca să creeze un plan. Prumul era să se ducă înapoi la scaunul său încercând să pară cât mai natural, dar asta era prea riscant. Așa că, al doilea era să stea în cabină până când cineva vinea să-l scoată de acolo. Al doilea plan nu era riscant, așa că ales al doilea.

Rămas acolo, trimitea mesaje către Tim și către oamenii săi din Manhattan. Dar a mai trimis un mesaj foarte important de care merită să vă spun care i l-a trimis lui Timmy. Jason îl întrebase pe Tim dacă putea să dea de Alhzar, prietenul său vechi, care s-ar putea să fie în Africa sau prin Peninsula Iberică. Timmy în sfârșit i-a răspuns spunându-i că nu are ce i să se întâmple că în momentul când va coborî din avion, îl va aștepta o mică gașcă de... gangsteri care-l vor conduce spre casa lui ieftină.

Zborul era estimat la 5 ore și ceva. Jason avea în plan să stea acolo cât mai mult, chiar și tot zborul. Dar după vreo 3 ore jumătate, venise o femeie cerându-i lui Jason să iasă afară. Acesta nu a ezitat și a ieșit. Când ajunse în compartimenul său, se uitară la toți oamenii de pe acolo și nu era urmă de niciun agent. 

Jason se grăbi-se spre locul său. După ce se așeza-se pe locul său, își scoase telefonul, își puse haina lui de om sărac, gluga în cap și stătea cât mai retras pe locul său, astfel încât nimeni să nu-l vadă la față, dar nici să îl bage în seamă. Căștile in-ear, puse în urechi, muzica dată blană, acum nu avea niciun contact cu restul lumii.

Dar cât de neînseamnă luat trebuie să fii ca absolut toată lumea să te ignore? Păi destul de mult. Numai că acum, Jason se afla într-un avion destul de scump, de clasa a doua și, lumea îl lua drept boschetar. Desigur că lumea nu îi zicea asta pe față, ci era oarecum de citit acest lucru pe fețele lor miloase când aceștia se uitau la Jason.

Până  la aterizare mai era cam jumătate de oră, dar acum era momentul când unul dintre agenți meargea din fața avionul, de la baie mai exact, lent spre spate, unde era locul și celuilat agent FBI. Acesta mergând și uitându-se la Jason la întrebat:
Scuzați-mă...

Jason nu-i răspunse, din cauză că avea căștile în urechi. Dar agentul curios, îl atinse pe Jason, iar acesta a-nceput să se uite la agent.

  - Spuneți!
  - Pot să vă văd biletul și pașaportul?
  - De ce?
În acest moment, agentul scoase insigna FBI și i-o arătase.
  - Aici este pașaportul meu, și acesta este biletul meu!

Agentul studiase profund aceste acte, după care spune:

  - Veniți vă rog, după mine!
În acest moment, panicat este puțin spus cum era Jason. Acesta se supuse și-l urmărise. Agentul se îndrepta spre celălat agent. Agentul urmărit de Jason îl chema Alan, iar pe celălat Rak. Alan îi făcuse semn Rak că Jason este tipul.

Rak s-a ridicat, și a mers în spatele lui Jason. Alan a mers tocmai în spatele avionului, unde era o cameră cu o masă și trei scaune, două de aceeași parte a mesei, iar unul în cealaltă parte. Toți s-au așezat.
  - Ne puteți spune numele dumneavostră? zise Rak.
  - Alex Brinch.
  - Vârsta, familie, buletin, pașaport, număr de telefon, locul unde v-ați născut ?
  - Am 24 de ani, buletinul și pașaportul vi l-am dat, 9459356 este numărul meu, și eu m-am născut în Manhattan!
Jason a preferat să spună locul real unde s-a născut deoarece mereu există riscul ca cel care te interogheză să te întrebe detalii despre locul pe care ai spus. Așa că nu a riscat.