Taramul intunecat al testelor

Renasterea/nasterea

Volumul I - Capitolul I

Ma trezesc, parca as fi reinascut. Nu-mi amintesc nimic, nu pot vedea nimic, unicul lucru pe care-l fac in momentul de fata e sa simt pamantul
rece de sub mine, iar partial deasupra mea. Stau asa pret de cateva minute sau poate mai mult/mai putin, dar totusi nici notiunea timpului n-o
aveam bine conturata.
- "Ridica-te si umbla"! spuse cu un glas glaciar (care-mi provoca fiori pana pe sira spinarii) o fiinta supraomeneasca;
Nedumerit, nestiind cum sa reactionez, primul meu instict fusa acela de a inchide ochii, pe care surprinzator ii deschisesem odata cu auzirea acelei voci, crezand ca daca inchid ochii si fac liniste devin invizibil, asta era ce-mi spunea ratiunea, totusi parca ceva launtric imi dicta sa ascult acea voce.
Ma ridic, abia acum imi pot da seama unde ma aflu cu exactitate, eram intr-o groapa care-mi avea probabil ca scop mormantul, ma minunez, cand ochii mi se deschisesera pentru prima data tot ce am putut vedea era un cer negru, stele colorate si o luna rosie, de culoarea sangelui. Groapa avea putin sub inaltimea mea, asa ca izbutesc cu usurinta sa ies din acel gavou. Intunericulera nemarginit, nu puteam vedea mai mult de 1 metru in fata mea. Simteam ca cineva ma priveste, ii auzeam respiratia greoaie, adeseori se auzeau frunzele uscate trosnind sub picioarele lui. Pana la urma, neputand continuand asa, simtind ca cedez psihic, ma opresc si stiind ca cineva e in apropierea mea, spun:
- Hei tu, stiu ca esti in preajma mea, nu te mai ascunde si spune-mi ce se intampla cu mine, cine esti, cine sunt, unde sunt, cand se va termina toata aceasta mascarada ieftina! ii zic pe un ton care pe cat de mult am crezut ca e cel mai potrivit atunci, abia acum imi dau seama cat de patetic era, iar cat de speriat eram...
- Nu ma ascund, tot ce trebuia sa faci era sa ma intrebi ceva, iar eu in masura in care pot sa-ti raspund, tocmai ce-ai facut-o, iar acum iti voi da cateva raspunsuri, raspunsuri care nu-ti vor elucida intrebarile, ci ti le vor multiplica. In primul rand tot ceea ce se intampla cu tine, este dorinta unui om care m-a rugat si mi-a poruncit sa nu-i divulg numele niciodata, pana cand tu nu vei afla de unul singur cine este, eu abia atunci putand sa-ti confirm tie daca e sau nu adevarat. Cine sunt eu? Inteleapta intrebare, nu-ti pot spune numele meu, nu-ti pot spune cine am fost in viata mea de dincolo de acest test, joc cum ii place Creatorului sa-l numeasca, tot ce pot sa-ti spun ca numele meu de cod de aici este: Nemod Reves, Nem pe scurt. Cine esti tu? Din pacate pentru tine, ti-am spus nu pot sa-ti spun cine ai fost pe pamant... Totusi aici ai numele Malum Sanctus, tu aflandu-te in fata primului, dintr-o serie lunga de teste, sau in fata singurul tau test, aici doar Stapanul putand spune cand tu esti destul de pregatit
pentru a lua parte la ultimul tau test, mai bine spus astea sunt doar niste simulari, fara de care tu nu vei fi capabil niciodata sa dai testul suprem.
Iar, ca sa-ti raspund si la ultima intrebare, locul unde tu te afli este unul indepartat de pamant, un spatiu infinit, dar care totusi te face sa te simti
ca un claustrofob. In locul acesta vor avea loc testele tale, fiecare test continand sarcini diferite, unele simple cum ar fi ingroparea unor cadavre, la unele sarcini imposibil inca de imaginat pentru tine, pline de cruzime,severitate. Eu voi fi mereu in prezenta ta, aflandu-ma de acest zid aproape invizibil, insa pentru tu a stii in permanenta unde este situat acest zid, Stapanul a luat decizia de a-l reprezenta la baza acestuia cu pietre ce se intind pe distanta zidului, eu, Nem, iti repet pentru a te familiariza cu acest nume, pot intotdeauna sa trec daca doresc de acest perete ce ne desparte, dar odata ce o voi face, as avea timp de 3 minute pentru a ma reintoarce de partea opusa tie, altfel as muri instant. Tu, Malum, nu vei avea niciodata accesul de partea aceasta a zidului, tu nici macar nu ai posibilitatea de a trece din inertie acolo, te vei izbi pur si simplu de un perete. Cu toate astea fiind spuse, ai timp pana la miezul noptii sa te obisnuiesti cu aceste lucruri! Nem spuse toate astea fara nici macar un moment in care sa para ca nu stie ce vorbeste, era clar ca era bine instruit dinainte si orice intrebare as urma sa pun, el mi-ar raspunde din instinct.
Stau si ma gandesc la tot ce-a spus, sa fie adevarat, sa fie asa ceva posibil. Ce minte bolnava ar putea sa ma puna pe mine sa fac aceste teste, si de ce eu? Am fost oare cineva in viata de dincolo pentru a merita, din perspectiva nebunului, asa zisul "Stapan", sa fiu aici, e clar ca acest Nem nu prea pare nici el o persoana de incredere, pare a fi un pic dus cu pluta, dar in niciun caz nu el e cauza, intrucat de cate ori vorbeste despre acest stapan, o face cu o teama in glas. Gandurile ma nauceau, linistea nu ma ajuta in acest moment, trebuia sa rup tacerea iarasi.
- Deci Nem, ai spus ca am timp pana la miezul noptii sa ma obisnuiesc cu toate astea, cum as putea stii cand incepe o noua zi fara un instrument de masurare a timpului, iar in al doilea rand, cum as putea sa ma obisnuiesc cu toate astea, eu nevazand mai nimic in jurul meu? Il intreb intr-un mod ironic.
- Malum, prietene, sper ca-mi permiti sa-ti spun asa (spuse Nem cu o voce malefica), timpul ti se masoara pe mana, aici ziua dureaza 10 ore pamantene, la trecerea fiecarei ore iti apare o noua taietura pe mana, probabil ca ai observat, dar deja aveai 2 taieturi pe mana inca de cand te trezisei, Stapanul se astepta sa te trezesti inca de la ora 0, dar se pare ti-a placut mini-vacanta ta din groapa. Iar intunericul e caracteristic acestui taram, trebuie sa te obisuiesti pe asta (zise pe o voce nemultumita,dar totusi o spuse ca pe o porunca), totusi pe moment iti voi oferi drept cadou de bun-venit aici, o lanterna, dar pe acest taram tot ce se ofera se rasplateste. Poftim laterna, in schimbul laternei iti dau voie sa alegi ce vrei sa-mi oferi: unghia smulsa din carne cu proprii tai dinti sau dintele pe care vei fi oblligat sa ti-l spargi cu propriul pumn. A,da nu ai voie sa te razgandesti in prima ta zi aici. Nem spuse toate astea cu o atitudine superioara.
- Am crezut ca acele taieturi sunt din viata mea anterioara, nicidecum un ceas ciudat, iar despre alegere cred ca unghia de la degetul mic al piciorului ar fi perfecta pentru tine! Acum, in prezent, cred ca a fost o replica buna, atunci voiam sa para ca totusi sunt stapan pe situatie.
- Malum, trebuie sa intelegi ca odata ce-ai pasit aici, trupul din viata anterioara a venit perfect regenerat sa-i spunem asa, ti-ai pastrat doar fizionomia, insa parul,vanataile,cicatricele, toate astea au disparut sau au fost schimbate. Iar decizia ta de-ati smulge unghia de la picior m-a uimit chiar si pe mine, felicitari pentru decizie. Acum cred ca pot pune si eu o intrebare, care e primul tau lucru care-l vei face acum ca ai o laterna? Intreba demonul,(caci eu il consideram un demon sau poate chiar era).
- Pentru moment am sa ma intind si sa am sa dorm!
- Dar totusi tu nu mai ai nevoie de somn si,... (numai apuca sa spuna nimic caci din nou voiam sa par stapan pe situatie)
- Din putinul inteles de mine tu nu-mi poti mie ordona ce sa fac, mai ales in timpul meu liber si nu cred ca ar vrea sa se supere "Stapanul", asa ca lasa-ma sa fac ce vreau in astea 7-8 ore ramase.
Era clar ca nu voiam sa dorm, tot ce voiam sa fac era sa reflect asupra putinelor lucruri aflate, pana acum niciun raspuns complet, numai raspunsuri care erau cel mult 5% complete, iar intrebarile erau cu sutele.