15 aprilie 1948
P
Ackard-ul negru se opreste in fata penitenciarului de maxima securitate din centrul Londrei , unde tânărul jurnalist Sebastian Green coboară alergând prin ploaia măruntă , urmeaza sa ia interviul ce îi va lansa cariera prin lumea obscura a presei Londoneze. Isi trece rapid picioarele peste scările din marmură albă ale institutiei , pe care le considera putin cam ponpoase pentru o pușcărie. Palmele îi transpira excesiv din cauza emoțiilor, stergându-le de baza cardiganului în nuante de maroniu , care îi scot in evidență ochii de un albastru deschis si parul cu nuanțe blondine.
Numele meu este Katerina Ivanov și sunt născută în anul 1984 . Sunt original din România dar în anul 1988 familia mea sa mutat în Anglia .
Dar povestea ce va urma nu este despre viața mea plictisitoare de până în anul 1999 când am împlinit 15 și nici despre viața mea mizera de după, până în anul 2004 . Cum nimeni nu știe adevărată poveste m-am gândit să vă umplu eu mințile acelea curioase .
Dar chiar daca povestea noastră nu este despre ani de dinainte de 2004, eu o să vă inserez mai bine in poveste .
Totul a început în anul 1999 la vârsta mea de 15 ani. Într-o seara aparent banala eu și cu părinți mei am vrut sa mergem la o prietena de familie . Parinti mei au insistat să luăm mașina dar eu i-am rugat sa mergem pe jos , era Martie iar afara era cald , și voiam o plimbare , la insistențele mele parinti mei au acceptat . Niciodată nu fusesem o persoana prea vesela , eram negativista și aroganta , nu că m-aș fi schimbat acum , din contra este chiar mai rău , dar în seara aia blestemata am avut un presentiment , ceva nu era în regulă .
Mergeam de aproape o ora și nu scosesem nici un cuvânt . Atunci sa întamplat ,un grup de golani sau apropiat de noi , erau clar beți și poate și drogați . Taicami-u a încercată sa se bage in fata . Cea ce ia enervat pe idioții aia . Când tata l-a lovit pe unul dintre ei si i-a lăsat o urma frumușica , un altul a scos o arma de foc , a indreptato spre el și a tras . În următorul minut mama a avut aceiași soarta . Toți își indreptasera privirile spre mine , unul dintre ei a sărit și mă pris de gât și talie , cu mana libera am reușit să îi iau cuțitul și să îl înfig in picior, am luat-o la fugă până la prima casa . De acolo lucrurile au decurs normal , înmormântarea , rudele care au uitat complet peste o săptămână , condoleanțele și mila tuturor care era de-a dreptul grețoasă , nu le pasa se simțeau nevoiți să o spună ,dar nu le pasa , sincer nici pe mine nu m-a durut prea mult. În scurt timp situața mea nefavorabila a atras atenția unui șef de banda , fără un venit am acceptat oferta , trebuia să plimb drogurile lui prin oraș, eram un amarât de dilăr . Eric , șeful cel mare din oraș , m-a observat
Dar importanta nu este povestea vieții mele până în 2004 , ci de aici încolo........
....
