Mai intai, prinde-ma!

Mai intai, prinde-ma! Cap.17

  Cu multă dragoste ți-l dedic, @GeoMarcovici! Știu, e si cu mare intârziere...

    Odată ridicată bariera lacrimilor a fost imposibil sa o mai cobor. Fiecare dintre ele a adus inca zece si m-am transformat intr-o singura noapte, intr-un uriaș fluviu de suferința si jale.
    In mod ironic si contrar tuturor așteptărilor, nu e nimic eliberator. Am sperat sa curat măcar o părticică din durerea ce ma macină adânc dar nu reușesc altceva decat sa ma otrăvesc mai mult, mai tare! Sunt pur si simplu, defecta! Atat fizic cat si psihic.
   Nu mi-am imaginat niciodată câta răbdare si compasiune poate avea Sebastian deși a suferit aceiași pierdere dureroasa, lucruri care mie, acum, imi lipsesc cu desăvârșire. Si atunci imi pun întrebarea: de ce trebuie sa ma port ca o scârbă dacă nu sunt singura care suferă?! De ce?! Pentru ca...mi-am pierdut sufletul, alunec ametitor de repede pe o panta abrupta si la capătul căreia nu zăresc nici o luminița!Dar unde e capătul?!
- Raya...
Vocea soțului meu e încărcată de îngrijorare si vine de foarte aproape. Imi șoptește practic la ureche si atunci imi amintesc in care pat sunt. Al lui. Ochii ma ard de la atâtea lacrimi si mi-e imposibil sa zăresc ceva cand nu reușesc sa crap măcar o afurisita de pleoapa. O stânca de zece tone imi sta probabil pe cap căci o durere înfiorătoare imi spinteca țeasta, făcându-ma sa scancesc ca un bebelus.
- Ușor, iubito! Lasa-ma sa te ajut!
Ceva umed si rece imi acoperă fruntea si ochii umflați iar senzația e aproape divina. Un geamăt adânc imi scapă printre buzele crăpate si il face pe bărbatul de langa mine sa chicoteasca ușor înainte sa spuna:
- Am o pastila mica dar foarte puternica. Dacă ma lași sa te ajut, in zece minute o sa te simți mult mai bine!
- Un ciocan era bun! Mi-ai curma suferința mai rapid, mormai înfundat.
- Nu, iubito, rade el, hai sa încercam mai întâi varianta mea si dacă nu merge, si esti nesuferită, promit sa iau in calcul sugestia ta.
  Desi ma ridica încet, sprijinindu-ma pe pieptul lui, mușchiul tăiat in urma cezarienei nu e pe deplin vindecat si asta  imi provoacă alte dureri, dureri ce ma fac sa scot mici scâncete in timp ce ating instinctiv zona afectată.
- Imi pare rau, șoptește el, nu am știut ca inca doare. O sa mergem la spital, la control! spune apoi supărat. Mi-a zis Antonia ceva aseară dar am crezut ca exagerează. De fapt, am sa-l sun pe medicul meu, sa vina aici sa te vadă!
- Încetează, mormai printre dinti, nu e nimic serios si sunt aproape vindecata.
- Sa văd!
Ce vorbești?! S-o crezi tu, băiete! Chiar dacă nu e nimic din ce n-a mai văzut pana acum , n-am chef sa-mi etalez lenjeria intima deși...cred ca a văzut-o deja!
O pală de aer rece imi mângâie picioarele si Sebastian, mai nou...doctor, ma studiază atent. Nu il văd, pur si simplu il simt!Pielea ma furnica in locurile in care ma atinge cu privirea si roșesc ca o virgina la prima ei întâlnire.
Cu buricele degetelor imi pipaie delicat pielea si e mai mult o mângâiere tandră decat consultul steril si rece pe care l-as primii din partea unui doctor adevărat.
- Dacă nu îți scoți mâna din chilotii mei o sa te trezești cu un prosop ud peste ceafa, mormai iritata de slăbiciunea pe care o trezește in mine. Nu știam ca stau cu Florence Nightingale!
In ciuda comentariului meu răutăcios chicoteste amuzat si surprinzător, ma asculta. Pilota moale e trasa înapoi peste mine si oftez mulțumită de caldura ce ma înconjoara din nou.
- Deschide gura! imi ordona autoritar.
- Nu, mulțumesc! Gâtul nu are nimic, fac pe isteața.
- Sunt convins! Mi-am dat seama dupa gura ta aia mare, rade el. Aveam o pastila pentru tine dar vad ca nu ai nevoie.
- Da-o încoa! spun repezit. Durerea de cap ma ucide lent dar sigur.
    Dacă nu as fi la fel de oarba ca un liliac probabil i-as vedea rânjetul îngâmfat pe care il ghicesc acum pe fata si m-ar irita la culme. Asa, putin imi pasa! Vreau doar blestemata aia de pastila!
  Ma ridica putin mai sus si înainte sa-mi pună pilula magica pe limba imi mângâie blând buza de jos. Gestul, derutant de mic si simplu are însă un impact nimicitor asupra mea. Zidul înalt si gros pe care l-am ridicat intre noi se face țăndări si adevarul ma izbește brutal peste fata. Nu el a fost motivul pentru care am ajuns sa urăsc totul in jurul meu, ci eu!
Înghit pastila cu noduri si aproape ma sufoc de umilința, de noul val de lacrimi. Reproșurile, acuzațiile, toate lucrurile urate pe care i le-am spus au fost doar scuze jalnice, paravane pentru defectele si slăbiciunile mele.
In lumea a treia, femeile aduc pe lume copii puternici si sănătoși in ciuda sărăciei, molimelor si chiar in lipsa celei mai elementare îngrijiri parentale. Eu am avut totul. Totul! Si cu toate astea mi-am pierdut copilul! Eram sa mor! Tot ce am reușit sa aduc a fost doar jale si tristete. EU. SUNT. DEFECTA.
- Nu plânge! Te rog, iubito, nu plânge! șoptește el .
  Nici măcar nu realizez ca suspin pana nu-i aud vocea îngrijorata si simt cum brațele i se strâng automat, intr-un gest dezarmant de protector in jurul meu. Nu merit tandretea si atenția pe care o primesc dar cu toate astea am atâta nevoie de ea. Acum! Acum cand simt ca ma prăbușesc din nou, cand ma frâng iar intr-un milion de bucatele!
- Te urăsc! Te urasc! murmur printre suspine.
- De ce, fetița mea? spune blând si vocea lui nu are nici măcar un strop de ranchiuna.
- Te urăsc pentru ca...nu pot sa te urăsc! Te urăsc pentru ca...esti atat de bun chiar si atunci cand ma port ca o javra! hohotesc incoerent. Te urasc pentru ca nu o sa ma ridic niciodată la nivelul femeilor cu care esti obișnuit! Nu am stil, nu sunt blonda, nu știu sa-mi țin gura si nici nu o sa te pup in fund tot timpul pentru putina atenție! închei resemnata.
Na! De data asta chiar ca am făcut-o! Filtrul dintre creier si gura s-a dus dracului de tot si am scăpat o grămada de rahaturi, rahaturi ce sunt de fapt toate temerile mele ascunse! Poate sunt ridicola dar aroganta si tupeul mi-au oferit un scut in fata nesiguranței si lipsei mele de încredere.
- Tu chiar ma iubești! exclama uimit si apoi strica tot cand începe sa chicoteasca. Furia ma apuca pe negândite si marai iritata:
- Asa chioara cum sunt, te pocnesc de nu te vezi, ticalosule!
Ma aseaza brusc pe perna si imi smulge prosopul umed de pe fata. Deși imi țin ochii închiși in continuare, dupa răsuflarea fierbinte ce imi mângâie fata știu ca sta deasupra mea si ma arde cu privirea.
- Deschide ochii, spune încet si cu un calm aproape mortal.
  As face-o dacă nu as avea senzația ca am strâns tot nisipul din lume sub pleoapele umflate sau as avea suficient curaj sa-l privesc de la o răsuflare distanța .
- Nu pot! Ma ustura! Si nici nu vreau sa-ți vad rânjetul arogant!
- Prostuța mea mica, șoptește blând si ma săruta delicat pe buzele tremurătoare. Tu nu esti frumoasa? intreaba apoi uimit. Chiar cu un nas roșu si ochii umflați esti cea mai seducătoare femeie pe care am întâlnit-o! Stil?! Iubito, tu ai cel mai original stil! Limba ta ascuțita si tupeul au fost primele lucruri care mi-au atras atenția prima data si jur, n-as fi crezut niciodată ca o sa ajung fermecat de o puștoaica obraznica!
- Puștoaica?! aproape ma sufoc de indignare. Pai, te-ai culcat cu puștoaica in aceiași seara, măgarule! închei ironic.
- Ipocrito, chicoteste el, tu ai insistat, ca sa fim cat mai exacti! Cat despre pupatul in fund...aici putem sa facem niște compromisuri...
- Ha! Ha! Ma faci sa rad dar tu visează in continuare! N-ai sa vezi! Esti destul de înfumurat si fără sa-ți mai gâdil si eu orgoliul! pufnesc disprețuitoare.
- Atunci dulceata, ce zici, pot sa te pup eu in fund? rânjește obraznic.
- Perversule! icnesc indignata. Acum, da-te jos de pe mine si lasa-ma sa dorm!
- Doamne, ai o minte murdara scumpete! chicoteste el. A fost doar o figura de stil! Nu m-as fi gândit niciodată la asa ceva!
- Sigur! Si eu sunt Miss Popularitate! șoptesc ironic. Apropo, cântărești cat un bivol, mint cu nerușinare. Nici măcar un gram din trupul robust nu ma apasă, sunt doar prinsă sub el ca intr-o cușca protectoare.
- Mincinoaso! rade el. De abia te ating! Si acum deschide ochii!
  O fac! Cu greutate dar o fac! Nu imi amintesc sa fi dat înapoi măcar o data, in viața mea, de la o provocare. Si el e o continua provocare!
  Primul lucru pe care il zăresc e gura cu buze senzuale răsfrânte intr-un zâmbet satisfăcut si apoi ochii superbi, ochi plini de îngrijorare ce dezmint toate zâmbetele si chicotelile de pana atunci. Dumnezeule, am uitat cat e de superb sau poate nu...Trupul meu l-a recunoscut in mod inconștient de fiecare data dar am fost prea pierdută in întuneric ca sa-mi dau seama.
- Esti frumoasa! Si micuța! Dar prea slaba totuși! Nu-i nimic, o sa am grija ca de acum înainte sa mănânci asa cum trebuie chiar dacă trebuie sa te hrănesc forțat, personal! spune serios.
- Asta ce-a vrut sa fie? Un compliment...o amenințare...Trebuie sa te hotărăști ! rânjesc amuzata. Ți-ai ieșit din mâna, iubitule!
- Gura asta frumoasa o sa te bage numai in belele, micuțo! chicoteste el. Norocul tău ca eu sunt un tip înțelegător. Si ca sa-ti răspund la întrebare, a fost si una si alta. Pana acum te-am lăsat in pace dar am greșit si aproape ca te-am pierdut! E timpul sa schimbam putin regulile! spune serios.
Reguli! Singurele pe care le-am urmat au fost doar ale mele si sunt prea mare sa-mi impună cineva acum unele noi.
- Nici nu trebuie sa deschizi gura, spune el, ți se citește pe fata indignarea. Știu, iubito, ai fost de capul tău mult timp dar uneori trebuie sa admiți ca greșești si sa te lași putin condusă.
Il omor! Il strang de gât cand adoarme! Il stropesc cu băuturile lui scumpe si ii dau foc!
- Poți sa-ți iei toate regulile si sa ți le bagi in cur! marai iritata. Si chiar de acum! A, am sa dorm la mine in camera dacă nu te deranjează si pentru asta am nevoie sa te dai jos de pe mine.
- Ba ma deranjează! Nu pleci nicăieri si trebuie sa vorbim! Nu chiar acum dar o vom face. Trebuie sa ai încredere in mine, iubito! In noi! Lasa-ma sa te ajut si ajuta-ma si tu! spune blând. Am nevoie de tine!
   Ma seaca! Cuvintele lui taie adânc in sufletul meu si imi arata din nou cat sunt de egoista. N-am fost singura care a suferit dar am fost singura care a făcut un adevărat spectacol din asta. Rușinea si umilința are un gust amar...
- Sunt obosita si am nevoie de pastilele mele. Vreau sa dorm!
  Sunt lasa acum dar nu ma simt in stare sa înfrunt adevarul. Somnul e o scuza buna si singura la îndemâna in clipa asta. Mâine...vom vedea!
- Poți sa dormi si fără pilule tale, spune hotărât el. Te ajut eu!
La naiba!
- Nu imi spune tu ce pot sau nu! sar enervată. Da-mi dracu pastilele alea si lasa-ma in pace!
- Nu pot, oftează el. Le-am aruncat!
- Poftim? Le-ai aruncat fără sa ma intrebi? Nu pot sa cred! strig înfuriată. Acum o sa-mi verifici dieta, programul de somn, ai sa-mi planifici toată viața?!
- Plângeai in somn! tipa el. Plângeai in somn si nu puteam sa te trezesc! La dracu, femeie! Parca erai in moarte clinica!
- De unde știi tu ca plângeam? spun stins.
- Am stat langa tine in fiecare blestemata de noapte, Soraya! Nu am putut decat sa te țin in brațe si sa privesc neputincios cum scânceai. Mi-ai frânt inima, scumpo! E al dracu de frustrant sa nu te pot ajuta cu nimic!
Vise?! Nu imi amintesc nici unul dar, probabil e mai bine asa. Dacă plângeam in somn cu siguranța nu era un vis prea frumos si mi-e suficient coșmarul din timpul zilei ca sa mai am unul si noaptea. Cat despre ajutor...as avea nevoie de un magician. Si inca unul al naibii de bun!
- La ce te gândești? intreaba el.
- Hmm...la un vrăjitor?! Am mare nevoie de unul! spun serioasă.
- Ce vrăji ai vrea sa-ți facă? Ce îți dorești?
- Sa dispar! Sa uit! Sa nu fi existat niciodată in viața ta!
- Iubito! Nu spune asa ceva! Nici măcar nu gândi lucrul asta! șuieră el.
- De ce, Sebastian ? Am fost doar o pacoste pentru toată lumea, un bat in fund! Ce ți-am oferit ție, de exemplu, de cand m-ai cunoscut, in afara de probleme, griji, certuri si o imensa suferința?!
- Prostuto, spune blând, m-ai făcut sa rad, sa glumesc, sa iubesc...Da, m-ai enervat si nu de putine ori m-ai adus la disperare dar, pentru prima data dupa mult, mult timp, am simțit ca trăiesc! M-ai umanizat, Soraya! Si dacă nu ma crezi, intreaba pe oricine ma cunoaște! Sebastian del Castillo a devenit in sfârșit om!
- Pai înainte ce erai? Extraterestru?
- Eram o javra aroganta, cinică, insensibilă si care credea ca soarele răsare direct din curul lui! încheie el.
Ochii lui ma străpung pana in adâncul sufletului din poziția in care sta si chiar dacă încerc sa ramân suparata pe el, nu imi iese. Ba chiar chicotesc amuzata la ultima lui remarca! Si nu ma pot abține sa nu-l tachinez.
- Asta pot sa cred! Dacă nu sunt indiscreta, acum din al cărui dos răsare soarele? rânjesc eu. Sa ma gândesc...tot o javra aroganta?
- Obraznico! rade el. Imi pare rau ca te dezamăgesc, iubito! Dar, eu sunt unic!
- Si modest pe deasupra! spun ironic.
- Si extrem de sever cu fetițele care au o limba foarte, foarte ascuțita! rânjește el.
- O sa ma bati la fund? ma prefac speriata.
- Suna tentant si delicios de pervers, chicoteste el, dar nu in seara asta. Acum o sa faci frumos nani ca o fetița cuminte si dacă te porți frumos, mâine îți aduc ceva...
- O pizza? întreb plină de speranța.
La naiba! Chiar as mânca o pizza si nici nu mi-am dat seama pana acum! Cuvântul mi-a ieșit instantaneu si aproape ca-i simt gustul pe limba.
- Vrei o pizza? intreaba mirat. Ți-e foame? Merg acum si îți iau!
Zâmbesc fără sa vreau si pe toți dracii dacă nu-l cred in stare sa plece personal sa-mi cumpere! In mijlocul nopții!
- Nu imi este foame dar da, as mânca o pizza! Mâine! spun zâmbind.
- Esti sigura? Pentru ca nu ma deranjează sa îți aduc acum.
- Nu, nu vreau acum dar mâine imi cumperi de acolo, de unde am mâncat împreuna prima data! Nu vreau alta pizza! Si vezi ca nu poți sa ma păcălești, glumesc eu, e unica in tot statul New York.
- S-a făcut! Mâine îți primesti pizza dar acum trebuie sa te odihnești. Te mai doare capul?
- Nu! spun uimita. Chiar deloc!
- Vezi?! Am un efect de-a dreptul benefic! Nu trebuie decat sa ma lași sa stau in preajma ta si...magie, pocnește din degete, toate durerile de cap îți dispar.
- Bine. Acum da-te de pe mine pana nu ma apuca altele noi, spun ironic. Cântărești o tona si degaji tot atâta caldur cat o făcea astrul ce îți strălucea intre fese!
    Singurul răspuns pe care il primesc e o mormăiala din care pot sa jur ca disting cuvinte ca: puștoaica, gura murdara si ceva in legătura cu un fund gol. Sunt gata sa-i dau un răspuns pe măsura dar ma blochez cand trupul masiv ce m-a țintuit sub el se răstoarnă pe partea lui de pat. Caldura blânda cu care m-a înconjurat pana acum câteva clipe a fost ca o pătura groasa ce e smulsa brusc de pe mine, intr-o zi geroasa de iarna! Un șoc hipotermic.
   Sunt prea orgolioasa sa-i cer înapoi îmbrățișarea dar, ma înghesui cu tupeu in brațele ce stau desfăcute, ghicindu-mi parca gândurile. Ma fac ca nu aud chicotitul satisfăcut si imi îngrop fata in pieptul fierbinte si care miroase divin. Sunt o nerușinată dar in clipa asta...mi se rupe. La naiba, chiar are dreptate! Am o gura murdara! Si o minte la fel!
  - Dormi! șoptește tandru.
Nu e nevoie de alta încurajare, somnul imi îngreunează pleoapele si pentru prima data in ultimele saptamâni adorm fără nici o afurisita de pastila.

   Buna dimineața sau ce-o fi la ora asta!
  Nu e un capitol extraordinar de lung, il aveam scris de acum o luna dar azi am decis sa-l pun asa. Sparg gheata si sper eu, ghinioanele de care am parte in ultima vreme! Nu promit unul foarte curând si sper sa nu va supărați dar, am motive personale extrem de importante.
  Sper din tot sufletul sa va placa măcar putin si sa ne auzim cu bine! Lectura plăcuta!
PS. Eu nu am renunțat la voi, sunteți prietenii mei si va iubesc!