Mai intai, prinde-ma!

Mai intai prinde-ma! cap. 7

Ochii lui verzi ma sfredelesc pana in adancul sufletului si pozitia in care stau nu ma avantajeaza deloc. Nu numai partea de sus a corpului imi este dezvelita, gandurile si sentimentele mele sunt gata sa explodeze sub privirea cercetatoare.
As putea spune ca mi-e frig dar as mintii cu nerusinare si evident, nu m-ar crede. Pielea mi-e imbujorata si simt ca iau foc, si totul din cauza cauza lui! Mana care imi acopera abdomenul umflat ma frige si ma incalzeste pana la stratul gros de gheata cu care mi-am inconjurat inima la moartea bunicului.
Poate suna patetic si fantezist dar...m-am indragostit iremediabil de barbatul acesta din prima si ultima noapte petrecuta impreuna. Si nu pasiunea care am trait-o in bratele lui a nascut sentimentul minunat dar atat de agonizant pe care-l simt de cateva luni...ci tandretea ascunsa in gesturile mici si aproape insignifiante.
-Vreau sa ma ridic!
Mint! As sta o eternitate in brate lui! E atat de bine incat nu m-as mira sa devin brusc dependenta desi...ar fi mult prea periculos pentru sanatatea mea mintala.
-Nu intodeauna primim ce vrem! Crede-ma, stai in locul cel mai potrivit! Asa am parte de toata atentia ta si cu putin noroc...imi raspunzi la toate intrebarile. Incepe cu starea ta de sanatate!
-E perfecta! spun cat pot de sincera.
-Raspuns gresit, iubito! Mai incearca o data si poate acum nu ma minti, nu te pricepi deloc!
Si cu asta mi-a confirmat ceea ce banuiam! Sunt cea mai slaba mincinoasa din tot statul, ba chiar si cele invecinate! Dar....poate ca sinceritatea m-a va scoate din incurcatura.
-Esti sigur? Vrei sa sti toate amanuntele?
Aproba usor din cap si in privirea lui nu citesc nici macar o urma de teama sau nesiguranta. Arata doar....preocupat, cautand deja solutii.
-Hm, sarcina a facut ca pe langa micilor neplaceri, dealtfel normale pentru orice femeie insarcinata, sa ma aleg cu o tensiune oscilanta foarte mare. Nu am avut niciodata probleme de sanatate, ba din contra, am si uitat cand am avut ultima raceala.
-Si medicul tau ce spune?
-Cu o alimentatie sanatoasa, tratament adecvat si evitarea tuturor lucrurilor ce imi pot cauza emotii puternice, pot duce sarcina pana la termen. Altfel, risc o nastere prematura sau fetita sa sufere malformatii la nivel cerebral.
-Vom consulta si alti medici! declara hotarat.
-Vom? Sebastian, e problema mea! Nu ai nici o obligatie fata de copilul meu!
Gheata din ochii lui ma infioara si ma inspaimanta, in acelasi timp. E implacabil in hotararea pe care a luat-o deja si stiu ca ar fi facut acelasi lucru pentru mine sau alta femeie, amica sau iubita, indiferent al cui copil ar fi fost.
-Soraya, hai sa terminam cu prostiile! Sunt gata sa-mi pariez toata averea pe copilul asta...asa ca...renunta! E al meu asa cum tu ai fost doar a mea! maraie suparat.
E atat de sigur si hotarat in ceea ce spune incat...prefer deocamdata sa tac. Indiferent ce as incerca sa fac nu pot schimba decizia pe care a luat-o chiar din momentul in care a intrat pe usa si mi-a masurat silueta. Orice impotrivire il va infuria si sansele mele de a negocia cu el, vor scadea dramatic. Da. Voi negocia. Nu imi parasesc casa sau imi schimb viata fara sa pun niste conditii.
-Ce pui la cale? Vocea profunda rasuna deasupra mea si cu un deget imi netezeste cuta adanca ce-mi brazdeaza fruntea.
-Deocamdata nimic, raspund sincer. Inca ma gandesc.
Chicoteste incet si cu un gest brusc imi ridica mana dreapta. Pe degetul mare port inelul lui, inel ce nu l-am mai dat jos niciodata din dimineata in care l-am gasit in buzunarul de la geaca.
-Iti place si il porti. Nu e o intrebare, e o afirmatie facuta cu voce sigura de Sebastian.
-Binenteles! E suficient de ieftin incat sa nu-l consider o plata pentru virginitatea mea si oricum....l-ai cumparat inainte sa ajung in patul tau. Nici nu ne trecuse prin cap ca vom ajunge sa ravasim asternuturile!
-Scumpo, ranjeste el, vorbeste doar in numele tau. Te-am dorit inca din clipa cand te-am vazut prima data!
Marturisirea lui imi alina oarecum orgoliul ranit de-a lungul lunilor in care s-a afisat cu Gabriella Duarte si indraznesc sa-l intreb:
-Poti sa-mi raspunzi sincer la o intrebare?
-Binenteles!
Ezit putin dar privirea lui deschisa ma incurajeaza sa continui. Ma foiesc in bratele lui si fac gestul de a incerca sa ma ridic, moment in care ma strange mai puternic la piept iar mana ce nu s-a ridicat nici macar pentru o secunda de pe abdomenul umflat, incepe sa se miste incet, calmand bebelusul, care, simtindu-mi parca nelinistea, incepe sa se agite.
-Stai cuminte, scumpo! Imi superi fetita!
Blandetea din vocea lui ma atinge pana la inima si asta e momentul in care ma hotarasc ce voi face. Indiferent ce voi traii langa el, siguranta si bunastarea copilului meu primeaza in fata la orice. Si...cine stie, poate chiar voi fi fericita intr-un final. Imi iau inima-n dinti si pun intrebarea care ma framanta:
- Sebastian, daca nu aflai ca sunt insarcinata...m-ai fi cautat...vreodata?
-Nu atat de curand dar...da.
-De ce?
-Promiti sa nu te superi?
-Hm...da.
-Esti sigura? Nu stiu daca o sa-ti placa sau e raspunsul pe care il astepti dar....sunt sincer. Asta mi-ai cerut!
-Bine. Da-i drumul!
-Imi doresc sa mai fac macar o data dragoste cu tine!
-Oooohhh...la asta...chiar nu m-am...asteptat.
Si chiar nu m-am asteptat! Chiar daca...mi-am dorit! Sinceritatea lui m-a surprins si...la dracu, m-a intimidat! Aproape blestem curiozitatea care m-a impins sa pun asemenea intrebare si gura mea mare! Dumnezeule, oare am sa ma invat vreodata minte?!
Roseata care mie imi arde obrajii, lui ii aduce un zambet pe fata si nu pot ignora privirea cercetatoare cu care imi masoara trupul. Icnesc speriata si aproape sar din bratele lui cand mana cu care mi-a mangaiat abdomenul, se curbeaza bland in jurul unui san.
-Ssshh, incetisor scumpo! Nu-ti fac nimic! sopteste tandru. Muream daca nu faceam asta! Sunt mult mai...plini.
-Sebastian....murmur rusinata cand simt tradarea propriului corp. Sfarcurile mi se trezesc la viata si stiu ca inteapa nerusinate mana ce-mi maseaza usor carnea excitata.
-La dracu! injura printre dinti. Cred ca sunt bolnav dar jur...as face dragoste cu tine pana ai uita cum te cheama si ai spune 'da', la orice iti cer!
Chicotesc fara sa vreau si cu ultima farama de ratiune, spun:
-Te rog, da-mi voie sa ma ridic!
Nu stiu daca hotararea sau panica din vocea mea il fac sa se razgandeasca dar ma pune langa el, tinandu-ma insa strans de o mana. Sentimentul de goliciune, de parasire, pune stapanire pe mine si regret imediat hotararea luata. La naiba! Dorinta si nevoia asta de a fi tinuta in brate, o sa-mi fie fatala! Deja mie dor de bratele lui.
-Soraya! Te simti bine, iubito?
Urma de panica pe care i-o citesc in voce ma scoate din reverie si dregandu-mi usor glasul, spun repede:
-Sunt bine! Doar...putin bulversata. Nu ma asteptam la raspunsul asta. Adica...ce naiba! Ne-am culcat doar o data impreuna si sunt sigura ca nu m-am ridicat la....standardele cu care esti obisnuit.
Ultimele cuvinte le spun cu capul in jos si sunt mai mult mormaite, motiv pentru care....sper sa nu le fi auzit. Dar...sper degeaba. Rasetul lui vesel sparge linistea care s-a lasat si ma zgaiesc uimita, chiar usor suparata la el.
-Dumnezeule! Esti formidabila! Mai aveai putin si te inecai cu ultimele cuvinte dar le-ai spus pana la capat! Ah, micuto! Esti asa inocenta! Si totusi....cea mai pasionala femeie cu care am facut dragoste vreodata, spune cu glasul ingrosat la final.
Dorinta. Patima. Asta citesc in ochii verzi ce ma privesc acum serios si adanc. Atat de adanc incat mi-e teama ca vor ghicii toate sentimentele ce ma rascolesc doar privind la el si care mi-au dat toata viata peste cap.
-Daca ma mai culc o data cu tine, ma lasi in pace?
Cuvintele mi-au zburat pur si simplu din gura, si imi vine sa ma pocnesc singura. Nici macar eu nu-mi pot explica ce am spus fara sa gandesc iar...el....ma transeaza din ochi.
Cat ai clipii, ma smulge si ma aseaza la el in brate, tinandu-ma strans. Fara sa-mi provoace nici o durere dar ferm imi imobilizeaza cu o mana fata si uitandu-se fix in ochii mei, maraie suparat:
-Am sa ma prefac ca nu am auzit asta si o sa-ti spun ceva despre mine! O singura data!
Tonul serios si usor amenintator ma fac sa aprob usor din cap, atat cat imi permite mana lui si il ascult cu foarte mare atentie. Isi apropie fata ingrijorator de mult de a mea si rasuflarea lui fierbinte imi arde buzele cand incepe sa vorbeasca, ametindu-ma si tanjind inconstient dupa gura lui senzuala.
-Ticalosul meu tata, mi-a lasat mostenire, trei lucruri. Cel mai de pret e Antonia, sora mea vitrega, dar, pe care o iubesc din tot sufletul! Mi-a lasat o avere si...posesivitatea. Ultimul lucru e caracteristica distincta a unui Castillo! Suntem niste nenorociti autoritari, aroganti si ne place sa credem ca ni se cuvine totul!
-Asta puteam sa-ti spun si eu! ranjesc ironic.
-Nu glumesc, dulceata! maraie el. Cand vrem ceva, nu exista nimic pe lumea asta care sa ne opreasca, mai ales cand e vorba de femei! Femeile noastre! Si tu ai fost doar a mea! Si porti copilul meu! AL MEU!
-Poate te inseli! Sau ai primit si darul clarviziunii! soptesc malitios, indemnata de nu stiu ce dracusor.
-Gura asta bogata o sa te bage numai in belele! maraie el.
-Spune-mi ceva ce nu stiu, mormai infundat.
-Iubito, ti-am mai spus si iti repet: mi-as paria toata averea ca e copilul meu! Averea pe care am mostenit-o, am inzecit-o de-a lungul anilor si sti ce m-a ajutat foarte mult sa fac asta...pe langa inteligenta? Intuitia! Idiotii o ignora si eu nu sunt unul! Nu m-am inselat niciodata si chiar daca as face-o acum, am suficiente notiuni de anatomie iar coincidenta ar fi prea mare! Asa ca...inceteaza a ne insulta pe amandoi! Tu nu esti o femeie usoara si eu nu sunt un dobitoc!
-Wau! Asta a fost un adevarat discurs!....Scuze! Nu am vrut sa par ironica! Mi-a scapat! incerc sa ma scuz, stanjenita.
-Sunt convins! Numai ca...ai o gura mare si o limba ascutita! ranjeste el. Si din cand in cand...mai trebuie sa fi pedepsita.
Fara nici o avertizare imi prinse buzele intr-un sarut ametitor si care ma infiora cu dulceata si blandetea lui, in ciuda amenintarii proferate. Suspinul scurt care imi scapa este inghitit de gura ce-a devenit tot mai lacoma si dominatoare. Orice gand sau impotrivire as fi avut in minte sunt spulberate de invazia limbii ce-mi cerceteaza amanuntit interiorul gurii si imi soarbe fiecare geamat pe care il scot involuntar.
Cuprinsa de o dulce nebunie si asaltata de amintirile singurei noastre nopti de dragoste, imi infig mainile in parul lui matasos si particip mai mult decat entuziasta, sunt inebunita pur si simplu de sarutul ravasitor. Mainile ce-mi dezmiarda bland sanii ma arunca la un nivel aproape inspaimantator al dorintei si gem frustrata cand trupul transformat intr-o masa clocotitoare de hormoni zapaciti, tanjeste dupa eliberare. Placerea, excitatia, patima, toate imi alearga prin vene ca o dulce durere si condus de o vointa proprie, corpul mi se arcuieste involuntar, cautand sursa ce imi poate alina nevoia.
-Dumnezeule! Usor, iubito! Lasa-ma sa te ajut! sopteste Sebastian. Vocea taiata de aceiasi dorinta suna ca o muzica divina pentru urechile mele,  nu sunt singura in nebunia asta! Si el e la fel de rascolit!
Ca si cum nu as cantarii cat o balena, ma ridica fara nici un efort aparent si ma trezesc asezata in poala lui, cu picioarele infasurate in jurul coapselor zvelte. Ma legan si caut instinctiv intr-o miscare lenta si senzuala, eliberarea. E prea putin si in acelasi timp prea mult! Fiorul ce-mi strabate coapsele infierbantate e naucitor dar nu suficient sa-mi aduca descatusarea pe care am trait-o si de care trupul meu isi aminteste atat de clar, o singura data!
Geamatul ragusit al barbatului in bratele caruia ma zvarcolesc ca ultima desfranata, rezoneaza adanc in interiorul cuprins de flacari si un tipat moale imi scapa printre buzele arse de sarutarile fierbinti cu care imi asalteaza patimas gura cand isi strecoara degetele in boxerii mei, atingandu-mi bland centrul moale si umed.
-Hai, scumpo, da-ti drumul! Simte asta si elibereaza-te! ma ademeneste cu glas senzual.
Ma frec cu nerusinare de mana ce imi exploreaza grijuliu faldurile moi si explodez zgomotos cand degetele lui magice gasesc manunchiul de terminatii nervoase si apasa expert. Orgasmul vine instantaneu si valurile de placere ma aduc in pragul nebuniei. Corpul imi zvacneste convulsiv si apoi se prabuseste terminat, secatuit, in bratele barbatului care le infasoara protector in jurul meu.
Ratiunea si o neobisnuita voce interioara nu intarzie sa apara si gem din nou dar....din alte motive. Rusinea imi coloreaza obrajii intr-un rosu aprins si aleg sa-mi ingrop fata in umarul masiv de care am stat agatata in timpul spectacolului erotic si nebunesc ce tocmai l-am dat. Chicotitul scurt ce-mi loveste crestetul capului nu ma ajuta deloc, ba din contra, ma face sa-mi doresc...o groapa adanca unde sa ma ascund.
-Nu trebuie sa-ti fie rusine! sopteste el. Esti asa cum am zis! Cea mai senzuala femeie pe care am strans-o in brate si ma bucur ca esti a mea! Acum...chiar nu mai poti sa scapi de mine!
Gem deznadajduita cand ultima parte suna aproape amenintator si nu pot sa nu ma intreb: ce dracu am facut, in ce m-am bagat?! Din nou!

*****
Buna dimineata!
Dupa o lunga perioada, revin! Sau macar incerc. Nu e un capitol foarte mare dar am preferat sa-l pun si asa. Nu ma injurati foarte tare si promit sa postez regulat dupa ce termin nebunia care se numeste "capacitate". Nu o dau eu dar e cam acelasi lucru cand vad cu cata relaxare priveste baiatul meu acest examen. Si mai e...Bac-ul! Cam toate m-au lovit in vara asta.
Sper sa va placa acest mic capitol si imi cer inca o data scuze! Mi-a fost dor de voi! Chiar va iubesc, fetelor!
Lectura placuta si sper sa nu ma simta sotul meu cand ma bag la ora asta in pat!