Mai intai, prinde-ma!

Mai intai, prinde-ma! Cap.4

Acest capitol este pentru domnisoara @Unknown!

O plictiseala aproape fatala! E propozitia perfecta prin care pot descrie cina din casa familiei Stanford si am noroc ca practic, nu pot murii din asta, altfel, as fi fost deja intr-o stare avansata de descompunere.
Femeia de langa mine e unul din motivele pentru care ma aflu aici, indurand cosmarul unei socializari cu oameni pe care incep sa-i dispretuiesc tot mai mult, pe masura ce trece timpul.
Gabriella Duarte. Una dintre cele mai bune prietene ale Antoniei, sora mea vitrega si pe care am pus ochii inca de acum patru ani cand am vazut-o prima oara. Curios, fata m-a evitat de fiecare data, tratandu-ma cu deferenta, pana acum doua saptamani cand, inexplicabil, a devenit amabila si interesata de persoana mea. Cum nu mi-au lipsit niciodata femeile, am asteptat rabdator sa vina singura la mine, facand din asta un joc al aluziilor subtile, tachinarilor, o lupta intre a cui vointa cedeaza prima. Si ea a cedat!
Noaptea petrecuta in apartamentul ei a fost...neasteptata. Sex. Sex animalic si plin de furie din partea ei, un fel de exorcizare carnala ce mi-a lasat urme ...la propriu.
Patru ani de asteptare. Sa fi fost prea mult? Am avut asteptari prea mari? Nu stiu. Ceea ce stiu sigur si m-a deceptionat, a fost sentimentul de...goliciune! Dupa ce mi-am potolit simturile si curiozitatea, nu mi-am amintit ce aroma are parfumul ei, cat de catifelata ii este pielea sau expresia fetei in punctul culminant, nu a fost nimic special, doar o dorinta carnala ce s-a stins imediat dupa primul orgasm.
Nu acelasi lucru pot spune despre...Ea. Motivul principal pentru care ma aflu de fapt aici, suportand discutii interminabile despre ultima moda, valoarea actiunilor la bursa, cine cu cine si-o trage fara ca sotul sau sotia sa stie si alte mizerii plictisitoare.
Soraya. Mica salbaticiune ce si-a pus amprenta definitiv asupra mea cu focul si pasiunea ei, ce mi-a infierat trupul in singura noastra noapte de dragoste. Nu mi-am putut sterge din minte parfumul de iasomie al trupului incredibil de catifelat si fierbinte, ochii gri-verzui incetosati de dorinta ce au devenit precum argintul cand a cunoscut pentru prima data extazul. Expresia fetei ei, adoratie si uimire, mi s-a intiparit adanc in minte iar acum o caut instinctiv la fiecare femeie cu care impart patul si...nu o mai gasesc.
Multumesc. Cuvantul m-a amuzat pentru o secunda ca apoi sa devin furios, simtindu-ma...folosit. Au lipsit doar banii de pe noptiera ca sa ma simt o...tarfa. Daca celelalte femei erau ca lipitorile dupa o noapte, deseori fiind nevoit sa devin grosolan pentru a scapa de ele, pustoaica m-a uitat din momentul in care a iesit pe usa. Pentru lucrul acesta si orgoliul meu ranit, nu o pot ierta fara sa o pedepsesc mai intai!
Chiar adancit in propriile reflectii nu pot ignora curentii ostili din jurul meu si sagetile otravite din ochii lui Alan Roberts. Nu stiu cine tinta, as putea fi eu sau toata lumea, pentru un tip ce tocmai i-a daruit iubitei un inel de logodna, din dragoste, e ciudat de prost dispus.
Involuntar, ochii imi aluneca spre usa din minut in minut, sperand in sinea mea sa o pot vedea intrand nonsalant si stricandu-le cu...gratie, mica petrecere. Stiu, sunt rau! Dar plictiseala si dezgustul au reusit sa ma transforme intr-un cub de gheata si...ma dezghet brusc cand aud:
-Pe Soraya a chemat-o cineva?
Doamna Grace Stanford a ignorat senina si indiferenta icnetul de groaza al fiicei ei si numai pentru asta merita felicitata.
-Domnisoara a cerut sa fie servita in camera, nu a vrut sa plece de langa domnul Stanford, a informat-o femeia ce ne servea la masa.
-Slava Domnului! A oftat usurata Claire. Cu ea aici putem sa renuntam si la infirmiera de noapte!
Remarca rautacioasa a blondei m-a facut sa vreau, sa o pleznesc peste buzele puternic rujate si tuguiate intr-un ranjet dispretuitor. Daca pana acum rabdarea mea era infima, acum a disparut cu totul, mai ales ca nu exista nici o sansa sa o pot vedea.
Grija si dragostea ei pentru batranul ce isi traieste ultimele zile de viata, este de admirat si ma simt mandru. Chiar daca sentimentul de ranchiuna pentru modul cum m-a parasit in noaptea aceea, exista, ma bucur ca nu m-am inselat in privinta caracterului micii salbaticiuni. E la fel de frumos ca ea!
Ma aplec spre Gabriella si spun implacabil:
-Trebuie sa plec. Daca vrei, poti sa mai ramai.
-Ah, iubitule! Mai stam putin, te rog!
-Eu plec acum. Tu faci ce vrei, nu ma supar, spun neclintit.
Cu ochii scaparand de ceva nedefinit, Gabriella se scuza si pleacam impreuna, in ciuda protestelor gazdelor, cele mai vehemente fiind ale lui Alan Roberts.
In timp ce soferul se grabeste sa ne deschida usa la masina, fara sa vreau imi arunc ochii spre etajul casei. In spatele unei perdele, intr-o camera luminata probabil de o lumina de veghe, observ o silueta micuta ce ne urmareste nemiscata. Sunt sigur ca e ea si dintr-un impuls infantil si rautacios, o prind puternic de par pe blonda de langa mine ce se pregatea sa urce in masina si o sarut salbatic. Aceasta geme infundat dar imi raspunde cu aceiasi ardoare, ceea ce imi satisface orgoliul pe deplin.
Cand pun capat sarutului, ma uit discret spre geam si locul e...gol.