Vieți schimbate

Capitolul 5

- Promite-mi că-l vei lăsa pe acel individ să facă ceea ce tu nu vrei să facă. Promite-mi că te lași dus de val. Că-ți eliberezi inima și îi permiți să trăiască așa cum simte ea.

- Nu se va întâmpla nimic din ceea ce crezi tu. Încă mai am capul pe umeri.

- Spui asta acum când ea se află la mii de kilometrii depărtare. Mâine vei avea altă părere, decide Victor zâmbind larg știind din propria experiență că exact asta se va întâmpla.

- Chiar crezi că va putea să mă transforme în asemenea hal încât să fac doar ce spune ea.

- Cine dracului ți-a spus că iubirea te transformă din tigru în motan! Poate doar Jessie ar putea să facă asta. Femeia care iubește cu adevărat nu-l transformă pe bărbatul ei în motan și se preface că trăiește cu un tigru.

- Tu zici că există iubire adevărată.

- Sunt convins sută la sută și cred în ea cu toată ființa mea.

- Nu te simți mai slab.

- Din contră. Mă simt mai puternic ca niciodată. Gândește-te puțin. Tu ți-ai face rău singur? Adică te-ai bate în asemenea hal încât nu te-ai mai recunoaște? Nu. Pentru că te iubești! Păi atunci cum crezi că i-ai face rău persoanei pe care o iubești la fel cum te iubești pe tine. Sau poate chiar mai mult... Eu nu aș putea niciodată să-i fac vreun rău Sarei. Ba îmi doresc să fac tot posibilul să o protejez de tot răul din lume. Vreau să fiu lângă ea mereu pentru că doar atunci o știu în siguranță. Știu ce face. Știu dacă este bine... Mă doare atunci când plânge. Sunt fericit atunci când râde. Renunț la ultimul strop de apă doar ca să știu că ei nu-i este sete. Iar atunci când iubirea este reciprocă, tot ceea ce simți este mult mai intens și mai profund pentru că realizezi că în lumea ta există cineva care te iubește poate mai mult decât te iubești tu pe tine.

Elian ascultă tăcut imaginându-și ceea ce spune fratele său cu atâta convingere. Probabil că și el ar putea să cunoască această iubire despre care vorbește Victor, dacă ar fi interesat să o găsească. Momentan trebuie să-și clarifice stările și să-și explice trăirile ciudate care îl bântuie de câteva ore. Nu-i place deloc starea în care se află. Inima lui pare că este prinsă într-o menghina care nu-i permite să respire normal. Gândurile lui sunt împrăștiate prin toate colțurile și își găsește cu greu concentrarea.

Munca nu-l ajută în niciun chip să-și recapete controlul și parcă nici biroul nu i se mai pare un loc care l-ar putea ajuta să se liniștească. Nici măcar nu mai știe ce anume l-ar liniști.

- Ok. Nu știu când mă întorc. Am chemat o echipă de muncitori ca să modifice ceva prin casă. Bănuiesc că nu o să vă deranjeze prea mult.

Speranța lui Victor are acum un singur nume Aimee. Trebuie neapărat să afle ce fel de sentimente nutrește aceasta pentru Elian, iar dacă nu simte nimic totul este pierdut. Fratele lui va deveni pentru totdeauna acel monstru de care se teme până și umbra lui.  

- Ce-ți mai trece acum prin cap?

- Mă mut în vechea mea cameră, spune Elian hotărât.

- Perfect. Vreau neapărat să văd ce față va face Jessie.

Normal că asta vrea să vadă mai ales că această schimbare de decor a lui Elian îi cam strică planurile soției sale făcându-le imposibil de pus în practică. Nu prea poți să faci un copil cu un bărbat care doarme la multe camere distanță de tine. Și atunci când el face asta în văzul tuturor, făcând chiar zgomot... nu mai ai aproape nicio șansă.    

- Eu nu voi avea onoarea să particip la acest spectacol și nici nu vreau să-mi povestești.

- Trebuie. Ți-a furat totuși cinci ani din viață.