Se terminase jocul şi nu-mi puteam lua gândul de la anunțul Andei. Mă tot țineam după ea ca mielul după oaie şi încercam s-o fac să-mi explice de ce se purtase așa azi.
În pragul odăii ei am oprit-o. S-a întors spre mine mai mult obligată de mâinile mele care o rotiseră, ca să-i văd fața mai bine.
-Acum spune-mi! De ce-ai vrea să te măriți cu mine când înainte spuneai să merg şi să conving pe toată lumea că noi nu avem o relație? Ce s-a întâmplat între timp?
-A apărut tata..., spuse ea temătoare, privind mulțimea.
-Şi?
-Nu știi cine-i tatăl meu...
-Luminează-mă! spun eu, încrucişându-mi brațele.
-Tata..., oftă ea şi continuă, tatăl meu este un om destul de influent în Piatra. El nu a vrut să vin aici. Aranjase deja cu prefectul să obțin o catedră acolo, în oraş, ca să fiu aproape de casă.
-Eşti din Piatra?
-Da. Toate rudele mele sunt acolo. Chiar și...
-Mai trebuie menționat cineva?
-Nu neapărat... Tata voia...
-Bună seara, dragilor! N-am avut onoarea...
Ne-am întors ca arşi spre bărbatul care tocmai ne salută se.
-Sunt Vasile Teodoru, tatăl domnişoarei de față... Dă-mi voie, tovarăşe, să nu te felicit încă. Nu ştiu ce hram porți și nici dacă ai fi potrivit cu fii-mea. Până să mă conving...
-Noi am decis deja, tată! prinse curaj Anda.
Voia sa scape de tatăl ei? Chiar şi-aşa, nu pricepeam cum de era dispusă să se mărite cu mine fără să mă iubească...
-Nu v-ați căsătorit încă, deci nu sunteți în totalitate decişi! răspunse calm, dar grav tatăl ei.
-Nu vreau să mă bag în treburile dumitale de familie, dar...
-Nu te băga, atunci! se răsti el. Tu nu contezi pentru mine și n-ar trebui să contezi nici pentru Anda mea! N-ai idee câți bani valorează fata asta! Să ajungă la coada vacii într-un loc uitat de lume?
-Aici sunt învățătoare şi oamenii mă văd cu-adevărat! spuse cu ochii în lacrimi Anda.
-Aici nu te mai vezi de-atâta mizerie și prostie! răspunse batjocoritor el, fără să se înmoaie de plânsul ei. Ce credeai? Că nu te găsesc?
-Nu pricep de ce ai venit... Am crezut că nu mai vrei să ştii de mine...
-Şi planul meu? Şi visele mele? Crezi că am răscolit județul ca să îmi scapi acum printre degete? Încă te aşteaptă Dima ca să-ți faci datoria de logodnică... nu să ştergi la nas țâncii de țărani.
-Aici este locul meu, nu lângă tine sau lângă bărbatul ăla! strigă Anda.
-Ca ce? Ca învățătoare de provincie? o luă la rost el.
-Da, ca învățătoare, mi-e de-ajuns!
-Şi mie mi-e de-ajuns! Fă-ți bagajul! Am venit cu maşina şi nu plec până nu vii cu mine acasă!
-Îmi trebuie timp..., încercă să amâne momentul plecării Anda.
-Zece minute, nu mai mult, Anda! Te fac de râs în fața satului dacă nu te grăbeşti! o amenință el.
STAI LEGGENDO
De dragul tău... (II) (finalizată)
Storie d'amore-Iubeşte-mă! mai spuse ea şi o văd conturată în lumină, cum îşi trase bretelele cămăşuței în jos şi pielea îi străluci sidefată. O bretea atârna neputincioasă pe braț, iar cealaltă coborâse bluza atât de jos că forma sânului ei se văzu strălucind ca...