De dragul tău... (II) (finalizată)

1. Horă în sat

     -Zâmbeşte, omule, că nu ești la înmormântare! mă îndeamnă Victor. Pieptul înainte şi joacă-mi nevasta! Mara, ia-l şi du-l mai în  mijlocul dansului!

     -Stați, măi oameni buni, că nu-mi arde de joc acum! spun eu mai cu ruşine-mai cu interes, tras de Mara şi băgat în horă.

     Veniseră muzicanții din Valea cu o tobă, două viori şi o trompetă. În timpul ce mă uitam la lume, bubuitul tobei îmi brăzda pieptul şi mintea nu mai putea să gândească, doar rezona cu tumultul de bătăi şi sunetul ascuțit de trompetă.

     Fetele de măritat priveau serioase hora.  Măsurau pe loc paşii de dans, aşteptând să le cheme la dans băieții. Fetişcanele se înghionteau una pe alta, dând peste bătrânele, din sat adunate să vadă jocul tinerilor.

     -Stați, smultelor, că nu vă mai potoliți! Nu vă e ruşine, maică?

     Fetele izbucnesc în râs. N-au vreme să audă dojana că-şi schimbă locul, să fie mai aproape de horă. Flăcăii începură o sârbă şi primul juca în aer o batistă. Fetele prinse în îmbrățișarea dansului aveau obrajii rumeni şi lucioși. 

     Mă uit aproape la fiecare să le pot deosebi, să-mi fac o părere: îmi plac, nu-mi plac.... Fără să vreau încurc paşii, dar Mara mă redresează imediat.

     -Hei, nu încurca paşii, cavalere! îmi spuse Mara.

     Zâmbesc. N-am mai jucat de mult timp... În fața mea o fată poartă sandale. Are gleznele subțiri şi bate paşii în ritmul muzicii. Pare că nu face efort, dar eu aş cădea lat să salt aşa ca ea. Alături de ea dansează un bărbat mai tânăr decât mine, care mi-a trimis o privire rece, să-mi iau gândul dac-aveam ceva în plan cu ea.  Întorc privirea spre alte fete. Toate sunt prinse în jocul acesta ritmat,  toate sar la fel, bluzele se umflă şi cad iar şi iar pe pieptul lor feciorelnic. Mă simt incomod deodată, roşesc numai la gândul că mă pot întări aşa deodată, doar privind niște forme feminine cum imită un dans al dragostei...

     -Mara, eu vreau să ies din horă! şi nu mai aştept de la ea răspuns.

     Mă rup din lanțul de tineri şi mă retrag printre babe şi copii, ca să iau distanță. Muzica încă îmi duduie în creier şi-mi pare că nu mai am aer suficient. Respir în ritmul tobei.

     -Ce faci bătrâne, gata? mă întreabă Victor, bătându-mă pe umăr.

     -Nu mai sunt tânăr..., spun eu zâmbind.

     -Fetele nu vor să audă asta! Mi-ai lăsat nevasta singură şi-ai fugit! Mă duc să mi-o recuperez.  Nu sta ca un țap nemișcat!  Bagă-te-n mulțimea de fete! Doamne, sunt atâtea!

     Zâmbesc pierzându-l pe Victor în mulțime. Sunt cel puțin o duzină de fete, dar ce folos? De mic, de când am rămas în grija bunicului, după ce părinții mei au murit de  plămâni, am fost învățat că soarta îmi va scoate înainte femeia potrivită. Şi-atunci am să știu cum să fac s-o am pentru totdeauna...

     -Nu dansează, nu vezi? Stă doar şi se uită! spuse râzând o fată.

     Mă uit mirat la ea. Are cozile împletite în jurul capului şi stă de vorbă cu alte fete. De mine vorbeşte?

     -Spune-i tu să te joace! o sfătui alta. Poate îl dezmorțeşti nițel!

     Nu le înțeleg. Nu-şi dau seama că le aud? Fata cu cozi împletite se apropie de mine, mai mult împinsă de celelalte.

     -Nu joci? Eşti bolnav?

     Are gura rotundă şi buzele pline. Când râde face cute la colțul ochilor.