De dragul tău... (II) (finalizată)

6. Mi-e frig...

     M-am îmbrăcat cu greu. Amorțisem în apa rece a pârâului. Mă vlăguise scalda şi ... dracu' să mă ia, că nu mai ştiu nici eu ce-a mai fost!

     Trebuia să ajung la casa lui Victor, să-l anunț că Maria este la mine.

     -Ești cam... împrăștiat,  bătrâne? mă cercetă Victor.

    -Nu, nu ştiu... Înainte să vin la voi am făcut o baie-n pârâu. Cred c-a fost cam rece apa...

    -Ştii că-mi place să te văd mai des pe ulițele satului. Chiar mi-aş dori să fim vecini aici, să ai casa după vie. Doar să vrei şi, desigur, să-ți găsești o femeie să te primenească.  

     -Iar vrei să mă-nsori?  Ce-ai să mai faci? Mă duci la alt bal?  Victore, eu cred că soarta îmi va scoate-n cale femeia care-mi va fi soață.  Degeaba te zbați tu să-mi cauți pe cineva...

     -Gata, nu mai zic nimic! făcu Victor, rotind un pahar de pe masă. Nu prea mai am chef să te necăjesc. Nici eu nu sunt în apele mele...

     -De asta am venit, prietene. Maria a venit astă-noapte la mine, în pădure.

     -Ce căuta la tine?  se miră Victor.

     -A zis că vrea să-şi limpezească mintea şi s-o las câteva zile să stea la mine.

     -Ea cum se simte?

     -Nu prea bine. Plânge din orice. Astă-noapte a dormit cam prost... S-a foit toată noaptea.

     -Dar tu de unde ştii? Ai dormit cu ea?  mă întrebă bănuitor Victor.

     -Era miezul nopții, omule, unde aveam să dorm? Mi-am făcut un loc lângă sobă, din nişte blănuri şi-o pătură. Dar n-am putut să pun geană pe geană. A plâns şi-a oftat până la ziuă. A aflat despre vulpe și bărbatu-său.

     -Vulpe? zâmbi Victor. Așa i-ai spus? Şi lui Nelu cum i-ai spune?

     -Nemernic, asta pentru că sunt un om paşnic. ..

     -Paşnic? Să văd ce mai zici dacă afli cine-i drăcușorul creț care te interesează..., îmi face Victor cu ochiul.

     Drăcușorul creț... chiar ca i se potrivește!  Mi-a furat clipele de răcorire de la pârâu, m-a făcut s-o înșel pe Maria, m-a sărutat deşi îi spusesem că nu mă ating de ea până nu face optsprezece ani, mi-a frecat mădularul până ...

     -Am aflat cum o cheamă! îmi spuse şoptit pentru că Mara și mătușa Vera tocmai ieşeau din casă.

    -Cum o cheamă? întreb eu, disperat să aflu în sfârșit.

    -Ce bine c-ai venit, Sava! spuse Mara și-mi puse dinainte o strachină cu piroşte cu brânză. Hai, ia şi mănâncă! Victor ar mânca un lighean întreg dacă nu l-aş opri.

     Mă uitam la Victor şi continuam să-l întreb din priviri despre creață, dar el avea ochi doar pentru nevasta lui. Oare nici acum nu aveam să aflu ceva despre fata aia?

     -Sava, ai auzit de postul care a apărut la primărie? mă întrebă mătușa Vera.

     Mă uit nedumerit la ea, apoi la Victor. Creața îmi pierise cu totul din minte.

     -Ce post? Nu ştiu...

     -Am vorbit cu primarul şi cu domnul învățător. Ei cred că cel mai potrivit ai fi tu. Şi eu cred asta,  mai adăugă Victor, ținând-o de mijloc pe Mara.

     -Să fiu potrivit cu ce? insist eu, neînțelegând despre ce este vorba.

     -Cu postul de pădurar. Tu te pricepi cel mai bine cu potecile, copacii şi animalele din pădure. Dacă mergi cu mine la primar ai să te lămurești despre ce este vorba. Vrei? Se plătește binișor şi faci ce-ți place...