Indragostita de un nobil (Kuroshituji Fanfiction)

Capitolul 4 - Adevăratul meu trecut

Ciel pov.

Akane: Ciel, ști ceva despre trecutul meu?
Ciel: Pai...da...oarecum.
Akane: Spune-mi tot! Spuse aceasta cu o sclipire în ochi.
Ciel: De când erai mica viața ta nu a fost tocmai una...normala. Erai tot timpul căutată de niște oameni ce iți voiau răul. De aceea ai ajuns sa nu mai ai nici o ruda, toate murind încet. Ai rămas doar cu părinții tai iar apele s-au mai liniștit însă nu a durat mult timp deoarece acei oameni v-au luat ostatici. Ai fost dusa într-un loc întunecat. Acei oameni ti-au omorat părinții, te-au ranit, te-au umilit...Apoi a apărut Sebastian ca un înger păzitor, dar mai puțin înger și mai puțin păzitor. După ce ai făcut un contract cu el acesta a dus răzbunarea pana la capăt însă nu ti-a mai mâncat sufletul din motive necunoscute. Probabil, dupa ce ai ajuns la conacul Trancy ți-a fost ștearsă memoria de către Alois.
Îmi ridic privirea către ea și am putut observa cum câteva lacrimi dădeau sa îi iasă din coltul ochiului. I-am șters lacrimile și i-am zâmbit.
Ciel: Ești exact la fel ca mine... Spun ușor trist deoarece și ea a pățit acele lucruri oribile.
Akane: Ce vrei sa spui?
Ciel: Și eu am fost prins ranit și umilit de acei oameni, și de la o vârstă destul de frageda. Am fost însemnat cu un fier încins, ca tine, am fost pălmuit de mai multe ori și am ajuns sa îmi văd casa arzând în flăcări și pe părinții mei morți. Dar a apărut Sebastian. Mi-a spus ca mă poate ajuta sa îmi duc pana la capăt răzbunarea cu condiția de a-i da sufletul la final. Evident ca am acceptat apoi am ajuns sa port peticul ăsta pe ochi pentru a ascunde semnul contractului. De atunci nu am mai putut fi fericit sau zâmbi sincer...
Akane: *mă ia de mana* Dar eu te-am facut sa zâmbești de vreo câteva ori, nu? Îmi spune aceasta zâmbind
Ciel: Da...Așa e... Spun coborandu-mi privirea.
Akane: Ești bine?
Ciel: Da, doar ca...ma doare sa știu ca nu doar eu am trecut prin așa ceva.
Akane: E ok. Nu te mai gândi la asta. O sa fi trist și nu-mi place sa te văd așa. Am rânjit și am chicotit.
Ciel: De când îți faci griji pentru mine? Spun încă rânjind șiret.
Akane: Ești stăpânul meu, evident ca îmi pasa de starea și sănătatea ta.
Ciel: *ofteaza* Akane, ti-am mai spus. Nu sunt stăpânul tău. Vreau sa mă consideri un prieten, nu un șef. Bine?
Akane: Bine, bine...
Ciel: Și mie îmi pasa de tine, crede-ma. Ii soptesc la ureche și o iau în brațe. A rămas o secunda pe loc surprinsa de gestul meu apoi mi-a răspuns și ea la îmbrățișare. Am stat așa câteva minute apoi am auzit o bătaie în ușă și ne-am dezlipit unul de altul. Am putut totuși sa observ o fărâmă de roșeață în obraji ei.
Sebastian: Tinere stăpân, cina e gata.
Ciel: Da, da venim imediat. Spun ușor mârâind din cauza ca ne-a stricat momentul. Sebastian chicoteste și închise usa după el.
Ciel: *ofteaza* Când ești gata vin-o la masa.
Akane: Da.
Am parasit camera și am coborât pana în sala de mese. Îl așteptam pe Sebastian sa facă ultimele pregătiri iar intre timp veni și Akane purtând o rochie ușor bufanta de culoare maro, pana la genunchi. Semăna mai mult cu o cămașă de noapte. Probabil era o rochie de purtat prin casa.

~Time skip~

Am înaintat lent pe coridor pana în fata ușii și am ciocănit ușor sperând ca nu o trezesc din somn. Am auzit un "intra" după care am deschis ușa inchizand-o în urma mea. Akane stătea în pat, purtand acea rochie maro și citind o carte.
Akane: S-a intamplat ceva Ciel?
Ciel: Nu, am vrut doar sa verific ca ești bine.
Akane: De ce n-as fi?
Ciel: Nu știu, doar așa. Au urmat câteva secunde de liniște apoi am spart gheata.
Ciel: Cum te-ai acomodat în prima ta zi?
Akane: Greu...Totul e atat de nou... Nu sunt obișnuită cu lucrurile astea.
Ciel: Stai liniștită, După câteva zile n-o sa mai fie așa.
Akane: Sper și eu. Iar a urmat acel moment de liniște apăsător și deși as fi vrut sa mai găsesc un subiect de discuție ca sa mai stau cu ea nu îmi venea nimic.
Ciel: Mâine o sa avem invitati de dimineață. Poarta ceva frumos. Spun apoi o sărut ușor pe frunte facand-o sa roseasca. Noapte buna. Spun ieșind din camera cu un ranjet micuț pe fata și închid usa înainte sa apuce sa-mi răspundă. Ador când o fac sa roșească. Dau sa merg spre birou însă dau nas în nas metaforic cu Sebastian.
Sebastian: Tinere stăpân, pot sa va adresez o întrebare?
Ciel: Desigur.
Sebastian: De când ați devenit așa moale?
Ciel: La ce te referi?
Sebastian: De când Lady Akane a venit în casa te-ai înmuiat. Însă ai început sa zâmbești mai mult. Nu prea îti sta în fire.
Ciel:Am...Pai...aaa...Ma duc sa mă culc. Spun trecând pe lângă el cu privirea în jos și pot sa jur ca l-am auzit chicotind. Demon afurisit...

--------------------------------------
Kon'nichiwa Minasan! Capitolul 4 e gata. Sper ca v-a plăcut. Din fericire nu mai am acele probleme cu postatul.  Nu știu care a fost faza dar acum merge. Nu uitați sa lăsați un vot și un comentariu și ne revedem în capitolul următor. Ja ne!