Indragostita de un nobil (Kuroshituji Fanfiction)

Capitolul 3 - Prima zi la conac

   Akane pov.

   Prinsa în gândurile mele nu observ când trăsura se oprește iar Ciel mă striga sa îmi revin.
Ciel: Akane! Ești bine?
Akane: Huh? Da, sunt bine.
Ciel: La ce te gândeai așa profund?
Akane: Nu contează. Spun coborând din trăsură și rămânând pe loc când văd conacul. Este...

Akane: Este mult mai mare decât conacul Trancy. O sa dureze ceva sa îl curat pe tot.
Ciel: Stai liniștită,  asta e treaba celorlalți.
Akane: Săracii.
Ciel: Vin-o. Îl urmez pana în conac care părea mult mai mare pe interior, insa am tăcut și am mers mai departe pana la etaj unde Ciel a deschis ușa unei camere
Ciel: Aceasta este camera ta. Schimbate și vin-o jos. Spune acesta dând sa plece însă il opresc.
Akane: Um...Nu prea am haine în care sa mă schimb.
Ciel: Stai liniștită. Sebastian ti-a adus hainele și le-a pus în dulap cât noi mergeam cu trăsura. Spune apoi pleacă eu închizând usa în urma lui. Oftez și mă uit în dulap. Erau toate hainele mele vechi. M-am schimbat intr-o camasa alba fara maneci, o fusta bleo pana deasupra genunchilor, o cravata albastra, o pereche de dresuri albe pana la genunchi si pantofii negrii. Nu prea îmi conveneau hainele, insa asta era ceea ce purtam la conacul Trancy. Alois spunea ca îmi sta bine în rochii de genul acesta.
Am coborât la parter unde Ciel mă aștepta.

Ciel: Cum ești abia la început Îți voi spune pe scurt cam ce trebuie sa faci. Tu vei fi ajutorul meu. Mă vei ajuta atunci când am nevoie iar uneori mă vei ajuta sa iau decizii. Mă vei însoți în cazuri sau în alte îndatoriri primite de la regina. În rest nu este nevoie sa mă servești cu ceva. Desigur, îi poți ajuta și pe ceilalți servitori la treaba, insa nu este obligatoriu.
Akane: Am înțeles.
Ciel: Nu iti plac genul ăsta de haine, nu
Akane: Huh?
Ciel: Știu sa citesc oamenii. Asta purtai la conacul Trancy?
Akane: Da. Alois spunea ca îmi sta bine în ele însă eu le urăsc iar garderoba mea este compusa doar din haine de acest gen.
Ciel: Dacă vrei o pot ruga pe Mey Rin sa meargă cu tine la cumpărături.
Akane: N-Nu e nevoie. Este în regula. Nu vreau sa deranjez.
Ciel: Dar nu e nici un deranj. Îl voi ruga pe Sebastian sa pregătească o trăsură. 
Akane: Da, tinere stăpân.
Ciel: Termina.
Akane: Huh?
Ciel: Akane, nu vreau ca tu sa consideri ca ești o servitoare sau ca eu sunt stăpânul tău. Am vrut sa te iau sub acoperișul meu însă nu ca servitoare. De aceea am oftat pentru ajutor.
Akane: Am înțeles.
Ciel: Și apropo, zambeste. Îți sta bine când ai zâmbetul pe buze. Spune zambindu-mi apoi pleacă în birou sa lucreze. Nici nu zici ca are 13 ani.

Mey Rin: Domnisoara Akane! Aud o voce necunoscuta mie.
Akane: Mey Rin, nu?
Mey Rin: Da, eu sunt. Încântată de cunoștință.
Akane: La fel.
Mey Rin: Mergem?
Akane: Desigur.

   Toată ziua ne-am plimbat prin magazine neputand sa îmi iau ceva de rușine însă pana la urma am fost obligata sa îmi iau câteva rochii și sa plec. Am luat vreo 4 rochii scurte de zi și una mai ca de bal. Când ajung la conac sunt întâmpinată de Ciel care îmi zâmbea.

Ciel: Te-ai distrat? Ce ti-ai luat?
Akane: Vreo 5 rochii.
Ciel: 5? Doar atât?  Dar ti-am dat bani cât pentru o garderoba întreagă. Asta înseamnă peste 10 rochii.
Akane: Pai...Nu am vrut sa deranjez..
Ciel: Akane, nu deranjezi cu nimic. Ești parte din familie acum. Nu e nevoie sa te abții.
Akane: Dar nu-mi sta în fire..
Ciel: Atunci ar trebui sa iti stea. Acum vin-o. Masa e gata.
Akane: Am voie sa mănânc cu voi?
Ciel: Desigur. Ti-am spus deja. Ești parte din familie. Îmi spune zâmbind apoi intra în conac eu urmandu-l.
Totul este atât de nou pentru mine. El vrea sa fiu eu însămi.  Sa mă port normal însă am fost învățată timp de 3 ani sa mă comport așa cum vrea Alois. La mine nu exista "eu insami". O sa fie greu sa mă obișnuiesc.
  Mă așez la masa și aștept pana apare Sebastian cu tăvile de mâncare.
Akane: Te pot ajuta?
Sebastian: Nu, este în regula Lady Akane. Lady? Eu nu mă prea consider o "Lady".
După ce Sebastian ne servește pe toți vrea sa plece în bucătărie.
Akane: Tu nu mănânci?
Ciel: Demonii mănâncă mai mult suflete decât mâncare normala. Am inghitit in sec când am auzit asta și mi-am mutat privirea spre el.
Ciel: Stai liniștită. Nu-ti va face nimic.

  ~Timp skip~

  Eram în camera mea aranjandu-mi rochiile în dulap când aud un ciocănit în ușă.

Akane: Intra!
Ciel: Deranjez? Spune acesta scoțând capul pe usa.
Akane: Deloc. Acesta intra închizând usa după el după care se așează pe pat chemandu-ma lângă el. Las rochiile deoparte și vin lângă el.

Ciel: Am vrut sa discutam despre tine. Mai exact cum era înainte de a te lua la conac.
Akane: Off...de e unde sa încep?
Ciel: Ce zici de cum se comportau ceilalți cu tine?
Akane: Ceilalți? Pai...Era cam ciudat. Alois era cam nebun. Tot spunea ca mă iubește și ca nu mi-ar face nimic rău însă mă trata ca pe ceilalți servitori: ca pe un gunoi. La fiecare greșeală mica primeam ori o palma, ori un deget în ochi, ori taiere de salariu... Claude, majordomul lui, mă ura deoarece Alois mă apreciază mai mult fata de el iar Hannah era nepăsătoare,  insa și ea mă ura la fel de tare. Nu știu de ce dar pur și simplu nu mă suportau. Pe lângă asta mai erau și fițele lui Alois de copil mic și handicapat. Copilul ăla e foarte enervant.
Ciel: Mă mir ca ai rezistat cu el.  E dus cu pluta.
Akane: Sincer, și eu mă mir ca nu i-am dat una pana acum.
Ciel: Și înainte de Alois?
Akane: Eu...Nu știu...primele mele amintiri sunt cele în care m-am trezit în fata porții lui, singura. Am fugit în oraș sa caut un loc unde sa stau însă aveam nevoie de bani și cum doar Alois mă primea sa muncesc a trebuit sa accept oferta lui.
Ciel: Înțeleg...
Akane: Ciel?
Ciel:Da?
Akane: Ști ceva despre trecutul meu?
Ciel: Pai...

-------------------------------
Kon'nichiwa Minasan! Yaay!  Am revenit cu al treilea capitol! Sper ca nu o sa va pierdeți interesul pe parcurs cum a fost la ultima carte încheiată de mine. Oricum, scuze ca am postat atât de târziu dar am fost ocupata cu temele și am avut probleme și cu postatul si mda...În fine.
  Nu uitați sa lăsați un vot și un comentariu iar noi ne revedem în capitolul următor.  Ja ne!