Indragostita de un nobil (Kuroshituji Fanfiction)

Capitolul 2- Vizita unor prieteni vechi

  Akane pov.

Alois: Bună dimineața, Akane. Cum ai dormit?
Akane: Bine...
Alois: Zambeste și tu! Astăzi ne vizitează un vechi prieten de-al meu. Te rog sa fi politicoasa.
Akane: Da, stăpâne.
Alois: Ai niște haine pe patul din camera ta. Poartale te rog când vin invitații.
Akane: Desigur. Spun și mă retrag în camera mea. Așa decurge o zi normala la conacul Trancy. Încă o zi nefericita...Pff..sa zâmbesc.  Cum pot zâmbi când trebuie sa slujesc un copil enervant ca și el? Totul doar pentru a putea face rost de câțiva bani cât sa supraviețuiesc.  Alois nu îmi da mâncare,  doar bani și o camera micuța.  Pe lângă asta mai are și fițe.
  Intru în camera mea și găsesc pe pat niște haine asemănătoare cu o uniforma de școală. Cămașă alba, sacou negru, o fusta neagra, dresuri negre și pantofi maro. Strâmb din nas și mă îmbrac cu hainele lăsate de el apoi sunt chemata de la parter.
  Cobor scările iar în fata ușii observ un băiat cam de aceeași vârstă cu mine alături de un barbat înalt. Când mă văd rămân amândoi blocați pentru o secunda apoi își revin.

-Bună ziua. Bine ați venit la conacul Trancy. Spun cu un zâmbet fals. Am impresia ca cei doi știu ca zâmbesc forțat.

-Akane! Mai cu viața! Ma cearta Alois pentru a zecea mia oară apoi le zambeste celor doi.

-Ne cerem scuze pentru personalul nostru. Va rog,  intrați. Cei doi ne-au urmat pana în sala de mese unde m-am grăbit sa le aduc ceaiul. Când îi așez ceaiul barbatului el îmi sopteste ceva la ureche.
Barbatul: Se pare ca nu o duci prea bine asa-i? Mi-am lăsat privirea în jos și mi-am văzut de treaba.
Alois: Ciel Phantomhive.
Ciel: Alois Trancy.
Alois: Nu ne-am mai văzut de mult timp asa-i?
Ciel: Mda...Spune acesta privindu-ma cu coada ochiului.
Alois: Și cum te mai descurci Sebastian? Tot nu ai vrut sa-i iei sufletul?
Sebastian: Aceste lucruri sunt de domeniul trecutului. Sa trăim in prezent. Spuse acesta strâmband din nas când gusta ceaiul. Cel puțin nu era făcut de mine.
Hmm..Sebastian..sa-i ia sufletul. ..dintr-un motiv sau altul lucrurile astea îmi par foarte cunoscute.
Ciel: Alois, cine este servitoarea aceasta?
Alois: Oh, aproape am uitat sa o prezint. Ea este Akane.
Sebastian: Sa înțeleg ca ti-a plăcut "cadoul" de la mine. Spune acesta chicotind. Cadou? La ce se referă?
Alois: Cadou? Akane, ști cumva ceva legat de asta?
Akane: Nu, altera voastră. Spun cu privirea în pământ dar sunt chemata de el iar în secunda următoare mă trezesc cu un deget în ochi...La propriu.  Dacă nu îl opreau Sebastian și Ciel cred ca îmi scotea ochiul. A început sa îmi curgă sânge din ochi însă Sebastian mi-a dat o batista.
Sebastian: Sa înțeleg ca i-ai șters memoria. Dati-mi voie o clipa. Îmi zâmbește și îmi pune mana pe obraz. Acea atingere îmi e atât de cunoscuta...Sebastian își plimba mana pe obrazul meu o vreme pana ce îmi desface bandajul cu grija și dezvăluie pentagrama. Niciodata n-am știut ce-i cu ea. Am crezut ca e vreun semn din naștere,  cu toate ca ar fi cam ciudat. Acesta zambeste și îmi lipește bandajul la loc.
Sebastian: Vă rog să ne scuzați Lord Alois, insa aceasta fata ne aparține.
Alois: Ce vrei sa spui?
Sebastian: Cu ceva timp înainte sa fac un contract cu tânărul stăpân am făcut un contract cu Lady Akane. Aceasta m-a rugat sa îi răzbun părinții iar după ce i-am îndeplinit ordinul nu i-am mai consumat sufletul. Speram ca semnul sa dispară, insa se pare ca contractul încă este valabil. Prin urmare Lady Akane ne aparține.
Alois: Te-ai smintit? Sub nici o forma nu o dau pe Akane! E singura care mă apreciază așa cum sunt. Nu-i asa Akane-Chan? Mă întreabă zâmbitor insa eu îmi las capul în jos.
Akane: Îmi pare rau, altera voastră,  insa răspunsul este nu.
Alois: A...kane...? Spune acesta cu lacrimi în ochi.
Ciel: Dacă nu te superi, o s-o luam cu noi acum.
Akane: Da...
Alois: Nu! Akane nu pleacă nicăieri!  Ea rămâne cu mine! Spune blondul prinzandu-ma de braț.
Ciel: Sebastian!
  Sebastian mă îndepărtează de Alois și il trântește pe jos urmând sa vina lângă mine și Ciel și sa plecam spre trăsură.  Îl auzeam pe Alois cum mă striga sa nu plec însă înainte sa urc am aruncat o ultima privire nepăsătoare către el apoi am pornit spre conacul lui Ciel.

Ciel: Ochiul tău e bine?
Akane: Da...oarecum. Spun luând batista de la ochi ce era plina de sânge.  Mă durea ingrozitor. 
Ciel: Poftim. Spune și îmi da un petic alb pentru ochi. Ii Mulțumesc și mi-l pun la ochi.
Ciel: Cum ai ajuns sa fi atât de loiala idiotului ăluia?
Akane: Nu am avut de ales. El a fost singurul care mă primea sa muncesc de la o vârstă atât de mica. Trebuia sa îmi câștig cumva banii de mâncare.
Ciel: Alois nu-ti dădea sa mănânci?
Akane: Eram pedepsita dacă mâncăm de la conac și îmi scădea din salariu.  Spun privind în podea.
Ciel: Stai liniștită. La conacul Phantomhive vei fi în regula. Și nimeni nu-ti va baga degetele în ochi. Îmi spune zâmbind scurt. Ii raspund la zâmbet și privesc pe fereastra drumul spre conacul sau. Intr-un fel îmi pare rău de Alois, insa ma simt ușurată ca am scapat de acolo. Totuși...presimt ca nu este ultima data când îl mai văd pe blond.

------------------------------------
Kon'nichiwa Minasan! Am revenit cu al doilea capitol. Sper ca v-a plăcut și scuze dacă sunt greșeli deoarece mi-e puțin lene sa mai stau sa corectez. Nu uitați de vot și com și ne vedem în capitolul următor.  Ja ne!