Capitolul XXIX

1.5K 124 7
                                    

Regele Soare îşi trimite ostaşi aurii spre supuşi săi muritori.

Oraşul pare atât de mic de aici.

Timpul pare să fie suspendat de un fir de aţă. Un sentiment nou îmi încânta sufletul. Adrian mă strânge în braţele sale, iar uneori îmi lasă câte un sărut pe creştet şi îmi şopteşte un 'te iubesc'. Aş sta aici cu el până la sfârşitul zilelor, până la sfârşitul acestei lumi trecătoare şi tot nu mi-ar fi îndeajuns.

-Iubito, mergem? Mi-a şoptit Adrian ca şi cum nu ar fi dorit să distrugă frumuseţea momentului.

Am aprobat şi ne-am ridicat. Am vrut să merg spre cai, dar m-a lipit de pieptul său strângându-mi şoldul.

-Îmi datorezi un sărut! A spus şiret. Am oftat şi mi-am lipit buzele de ale sale pornind un sărut pasional, un sărut ce îl tânjeam amândoi.

-Dar asta nu înseamnă că războiul s-a terminat. Am spus când ne-am despărţit din sărut.

-Off, dar, iubito... A oftat el şi eu am zâmbit şi am mers spre cai.

Am incalecat şi i-a mângâiat coama lui Brownie. Adrian a incalecat şi el şi am pornit pe cărare.

-Ce zici de încă un pariu? A râs el, iar eu mi-am dat ochii peste cap.

Nu l-am mai băgat în seamă şi mi-am continuat drumul până la grajduri unde am lăsat cai în boxe.

M-am întors spre Adrian ce terminase treaba cu calul şi mi-a venit o idee.

-Ultimul e o roşie stricată. Am ţipat şi am fugit râzând spre ieşire din grajd cu Adrian în urma mea.

Am dat să deschid uşa, dar Adrian şi-a încolăcit braţul în jurul meu şi m-a întors spre el.

-Ai trişat! A spus el.

-Şi tu ai trişat! M-am apărat.

-Ba nu.

-Ba da.

-Ba nu.

-Ba da! Am ţipat ca un copil mic. El s-a uitat la mine şi a pufnit în râs.

-Eşti aşa caraghioasă! A râs enervandu-ma. M-am bosumflat şi am aşteptat câteva secunde să îşi revină.

-Semeni cu un copilaş. A râs şi mi-a prins faţa în mâinile sale şi m-a sărutat. Un copilaş foarte dulce. A spus şi mi-a sărutat nasul. Am zâmbit şi mi-am încolăcit braţele în jurul său ,apoi am mers spre intare. Adrian a mers în sala mare, iar eu am urcat sus pentru a-mi lua o altă pereche de pantofi, căci aceste cizme îmi omorau picioarele. Apoi m-am întors în sala unde trebuia să luam masa.

-Bună, Jolanne ! M-a întâmpinat domnul Dupleix. Am salutat la rândul meu şi m-am aşezat în dreapta sa, căci în stânga sa era Adrian ce se uita curios la mine. I-am zâmbit dulce şi mi-am îndreptat atenția spre mâncare.

-Şi cum a fost? V-au plăcut locurile? Ne-a întrebat domnul Dupleix.

-Da, totul este încântător. Şi plimbarea cu caii mi-a plăcut mult. Am zâmbit şi mi-am tras scaunul mai bine sub masă şi fără să vreau i-am atins piciorul Domnului Dupleix.

-Oh, îmi pare rău. Am spus repede.

-Stai liniştită!

Ne-am întors la farfuriile de mâncare. Cum îl priveam pe Adrian gândul mi-a zburat la 'războiul' dintre noi şi deja ştiam că după masa asta eu voi fi învingătoare.

Cu ajutorul piciorului stâng mi-am dat jos pantoful de pe celălalt picior. Mi-am întins piciorul până când l-am atins pe cel al lui Adrian. Acesta a tresărit, iar eu i-am zâmbit. Mi-am plimbat piciorul în sus pe al lui în timp ce el înghiţea în sec. Aşa îţi trebuie! Când am ajuns pe genunchiul său, mi-am lăsat piciorul pe el până ce am ajuns la membrul său ce părea întărit sub pantaloni. Mi-am muşcat buza şi am început să îmi plimb degetele de la picioare peste membrul său în ritm crescător. El se uita la mine uimit şi puteam să îi văd privirea înfometată. Membrul lui creştea cu fiecare mişcare a mea. Mâna sa mi-a prins glezna şi a masat-o. Atingerea sa caldă îmi răsfață pielea. Mi-am muşcat buza.

-S-a întâmplat ceva? Ne-a scos domnul Dupleix din momentul nostru.

-Nu, nimic. Am spus rapid şi mi-am retras piciorul ruşinată. Apoi am continuat masa în linişte.

-Noi vom pleca acum. A spus Adrian infasurandu-si braţul în jurul meu.

-Desigur, dar ştiţi că mai puteţi rămâne, nu? Ne-a zâmbit domnul Dupleix.

-Nu vrem să profităm de bunătatea dumneavoastră. Am spus sincer.

-Nici vorbă de aşa ceva. Dar sper că mă veţi mai vizita, da? Ne-a întrebat, iar noi am aprobat. Şi tu, Adrian, să ai grijă de ea.

-Cu siguranţă voi avea. A răspuns el şi mi-a zâmbit. Să luaţi medicamentele la timp ,să nu vă enervaţi şi să aveţi grijă la mâncare. L-a avertizat Adrian, iar el a aprobat.

-La revedere, copiii! Ne-a salutat, iar noi i-am răspuns şi am intrat în trăsură lăsându-l singur. Nu îmi plăcea că trebuia să îl lăsăm aici singur. Ar fi trebuit să vină cu noi la Paris. Chiar mă atasasem de el, iar acum că îl părăseam aici o parte din mine rămânea aici. Dar mă voi întoarce cu Adrian când totul va fi aranjat la Paris. Inés probabil mă va certa că nu am spus că voi lipsi atât. Şi Michael... Probabil şi-au făcut griji.

Adrian mi-a întins un şal şi eu l-am acceptat bucuroasă, iar el s-a întors la cartea sa. Chiar nu are de gând să discutăm despre cele întâmplate? L-am atins în modul acela atât de intim de faţă cu domnul Dupleix. Dumnezeu să mă ierte! Dar trebuia să continui războiul şi nici nu mi-a displăcut.

-Mmm. Am mormăit vrând să îi atrag atenţia, dar acesta nici nu şi-a luat ochii din carte. Mhmm. Am spus mai tare, dar ca data trecută nu a spus nimic. Am tuşit enervată şi el şi-a ridicat privirea spre mine.

-Te doare gâtul? M-a întrebat şi aproape am putut vedea un zâmbet.

-Mhm. M-am împins mai tare în scaunul trăsuri.

-Bine, vino aici. A spus şi şi-a deschis braţele, iar eu am mers imediat la el. M-a strâns în braţe şi mi-a urcat picioarele peste ale sale. Mi-am lăsat capul pe pieptul său.

-De ce mă ignori? Am spus bosumflată.

-Nu te ignor, Jolanne! Doar că te comporţi ca un copil mic. Trebuia doar să spui că vrei să te iau în braţe. M-a certat el.

-Şi nu mă pot comporta ca un copil? Am întrebat.

-Nu dacă eşti un copil obraznic. Şi aşa ai fost la masă. A spus, iar eu m-am ruşinat. Ai avut chef de joacă? A intrebat, iar eu mi-am lăsat capul în jos. Când ajungem la tavernă o să mă joc şi eu cu tine, iubito. M-a ameninţat, iar apoi mi-a sărutat creştetul. Adoram acest gest mic al său. Acum abia aşteptam să ajungem cât mai repede.

Gata şi acest capitol. Sper să vă placă! Posibil să mai găsiţi greşeli.
Vă invit la cealaltă carte a mea Dincolo de bariere.
Vreau să vă mulţumesc mult pentru voturi şi comentari. Mă bucur că am ajuns atât de departe cu cartea aceasta, niciodată nu m-am gândit că atâtea persoane o vor aprecia.
Mulţumiri speciale pentru @LeaArmstrong care vine mereu cu comentari ce îmi fac ziua mai buna. Pupici!

Pasăre De NoapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum