Captolul XXIIX

1.5K 141 12
                                    

Am intrat în grajduri. Am privit prin jur şi nu am văzut pe nimeni. Mai bine.

Am luat de pe un balot de paie o biciusca ce îmi completa întreaga vestimentaţie. Vestimentaţie ce mi-o aduse o servitoare la cererea mea. O rochie roşie cu un decolteu adânc şi o pereche de cizme de călărie.

M-am aşezat pe un morman de fân ridicându-mi fusta pentru a-mi ţine picioarele încrucişate. Picioarele îmi erau expuse sub materialul alb al pantalonasilor ce se mula pe ele. Ei, a vrut război, război să fie!

L-am aşteptat în linişte, iar el nu s-a lăsat mult aşteptat. A intrat pe uşă. A rămas blocat când privirea i-a căzut pe mine. Şi-a lins buza de jos şi m-a privit cu poftă. A venit spre mine ca un animal ce îşi privea prada înfometat.

-Frumoaso... A spus, dar l-am întrerupt când m-am ridicat în faţa sa. Privirea i-a căzut în decolteul meu. I-am ridicat bărbia obligându-l să mă privească.

-A trebuit să te aştept. Am spus bosumflată.

-Pot să mă revanşez. A rânjit și m-a tras de mijloc lipindu-mi corpul de al său făcându-mă să scap biciusca. Respiraţia îi era sacadate peste buzele mele pe care le-a zdrobit sălbatic. Şi-a continuat sarutul ce mă înnebunea, iar mai apoi mi-a lins buzele peste care mi-am mai trecut limba sub privirea sa. A continuat cu alte sărutări pe gâtul meu, iar apoi şi-a întors atenția spre gura mea pe care a dezmierdat-o cu alte sărutări.

L-am împins în spate până a căzut într-o claie de fân. Mi-am pus picioarele pe de o parte şi de alta a lui lipindu-mi feminitatea de bărbăţia sa întărită. Mi-am băgat degetele în părul său continuând sărutul. Făceam mişcări nebune peste bărbăţia sa în timp ce el gemea şi îmi strângea fesele.

Aproape mă pierdusem pentru un moment de extaz, dar am coborât pe pământ despărţindu-mă din sărut. M-am ridicat, la fel făcând şi el.

-Ce faci? A întrebat confuz, iar eu am zâmbit draceste.

-Trebuie să ieşim la călărit acum ca să ne întoarcem pe prânz. I-am făcut cu ochiul, iar el m-a tras din nou în braţele sale.

-Dă-l dracu de călărit! Eu te vreau pe tine! A spus şi mi-a strâns fesele în mâinile sale, dar eu m-am dezlipit de el. M-am întors cu spatele şi m-am aplecat să iau biciusca ce cazuse pe jos sub privirea lui ce mă ardea.

M-am intors spre el şi aproape l-am prins salivand.

-Haide acum! Nu putem pierde mult timp. Şi ţineţi monstrul în pantaloni. Am spus şi i-am trecut biciusca peste masculinitatea sa provocându-i un fior, iar apoi am ieşit spre boxe cu un rânjet pe faţă. Iubitule, jocul ăsta îl putem juca şi în doi.

Un grăjdar foarte amabil mi-a prezentat cai şi mi-a ales o iapă liniştită de culoare maronie, pe numele ei Brownie. Ce clişeu! După un sfert de ceas ni s-a alăturat şi Adrian. Şi-a ales şi el un armăsar negru ca tăciunele în ciuda faptului că grajdarul i-a spus că e nărăvaş. Nu îi pot înţelege încăpăţânare.

Mai apoi ne-a pregătit caii şi Adrian, asemenea unui gentleman, m-a ajutat să urc pe cal formând o scară din palmele sale pe care mi-am pus piciorul, iar mai apoi mi-am pus celălalt picior pe scăriţă, mi-am trecut piciorul peste spatele calului şi m-am aşezat pe şaua incomodă cu care m-am obişnuit după un timp. Era o senzaţie nouă. Mă simţeam stăpâna pe tot stând mândră pe înălţimea calului, dar aşa cum mă înălţam puteam să cad la pământ în orice clipă.

Adrian mi-a explicat ce trebuie să fac apoi am făcut câteva cerculeţe pentru a ne obişnui una cu alta, iar mai apoi am pornit în spatele lui Adrian pe cararea din pădurea ce ni se întindea în faţă.

Copacii înalţi umbreau soarele ce cu greu îşi întindea razele printre crengile dese ale copacilor. În liniştea mormântală, paşi cailor distrugeau armonia creată.

Începeam să mă descurc chiar bine cu Brownie, fapt dovedit şi de faptul că Adrian rămase în urma mea murmurând tot felul de înjurături, dar aşa îi trebuie dacă e încăpăţânat.

-Jolanne, aşteaptă! A ţipat, iar eu am întors calul mândră.

-Ce s-a întâmplat, Adrian? În ritmul ăsta nu ajugem nici mâine. Am spus abtinandu-mi un chicot.

-Cred că are nevoie de un impuls. Ce zici de un pariu? A rânjit. Dacă tu câştigi, eu trebuie să îţi împlinesc o dorinţă. Dacă eu câştig, primesc un sărut. A spus, iar eu am cântărit pariul. Dacă ai curaj, desigur. A spus mai mult să mă enerveze, iar eu am acceptat fără să clipesc.

Am regretat imediat decizia luată, căci el a dat bice calului trecând pe lângă mine ca un fulger. La dracu, m-a păcălit!

Am întors calul, dar pe lângă calul său Brownie nici nu o lua la galop.

Am ajuns în urma sa pe culmea dealului. Am oprit-o pe Brownie în dreapta sa.

-Se pare că am câştigat. A rânjit el. Am încercat să mă dau jos furioasă, dar am eşuat lamentabil dezechilibrandu-ma si căzând în braţele sale.

L-am privit in ochii adânci căutând parcă ceva. Căutand parcă să îi desluşesc focul din privire.

-Cred că imi datorezi un sărut. A spus, iar eu m-am pus imediat pe picioare.

-M-ai păcălit! Am spus incrucisandu-mi braţele la piept.

-Haide, iubito! Am jucat corect! S-a ridicat si a venit la mine.

-Ai trişat! Am spus bosumflată, iar el m-a tras în braţele tale strângându-mi coapsele în mâinile sale. Nu am facut nici o mişcare, doar am stat cu mâinile încrucişate la piept.

-Nu ai auzit, iubito? În dragoste şi în război totul e permis.

-Atunci război să fie! Am declarat.

-Nu, iubito! E dragoste! A spus şi mi-a strivit buzele cu ale sale. M-a topit sub atingerile sale aşa că am cedat lăsându-mă pradă sărutului.

Awe, m-a topit şi pe mine ❤
Ce ce părere aveţi?

Pasăre De NoapteWhere stories live. Discover now