Pasăre De Noapte

Capitolul XXI

N/a
!DE IMPORTANTĂ MAXIMĂ!
Sunt unele scene în acest capitol care nu pot fi citite de oricine şi pot fi marcante. Aşa că dacă credeţi că nu puteţi suporta asta voi marca scenele cu nişte steluţe pentru a fi mai uşor de evitat. Scenele nu sunt bine descrise pentru a nu fi prea marcante pentru cititori. Lectură plăcută!
ADRIAN'S POV

M-am trezit cu o durere groaznică de cap. Dormisem toată noaptea pe jos la bustul gol.

Am ajuns sa plang de durere din cauza unei femei. Eu care nu varsasem o lacrima pentru nimeni şi nimic, m-a îngenunchiat o femeie la naiba! M-am ridicat încercând să mă ţin pe picioare.

Ea era întinsă în pat. Era ca un înger cu paru-i blond rãvãsit. Trupul îi era învelit în cămaşa mea, dar şi aşa îi puteam vedea picioarele lungi şi sâni bine conturaţi.

Privind-o aşa îmi dau seama că o iubesc cu adevărat. Nu ştiu cum sau când, dar micuţa rebelă a ajuns la sufletul meu demult îngropat. Poate dacă nu o primeam pe Clara în aceea noapte totul era diferit. Nu mă îmbătam şi nu mă culcam cu ea de dorul scumpei mele Jolanne. Am fost nesabuit, iar acum plătesc pentru păcatele mele!

Mi-am luat cizmele de undeva de pe jos şi am privit pe geam. Părea că soarele răsărise de ceva timp. Am ieşit pe uşă tremurând deoarece camasa îmi era la Jolanne.

Am coborât jos sperând că hangiul îmi va spune unde e trăsura pentru a-mi putea lua hainele din ea.

-Domnule, am mers în căutarea trăsuri, dar aceasta a fost de negăsit. Cuvintele hangiului au venit de undeva din spatele meu.

-Cum adică? M-am intors spre el.

-E ca şi cum ar fi înghiţit-o pământul. Am mers până în apropierea satului vecin, dar nici urmă de trăsura.

Probabil că Cedric a crezut ca nu mai venim şi a pornit în căutarea noastră. Trebuie să fie prin apropiere.

-Mă voi îmbrăca şi vom lua masa, iar apoi vom merge în căutarea trăsuri.

M-am intors şi am urcat sus. În cameră Jolanne dormea.

Încă nu m-am gândit cum voi proceda cu ea, dar trebuie să fiu mai atent la sentimentele ei.

Mi-am aşezat mâna pe umărul ei miscand-o uşor.

-Jolanne, trezeşte-te! I-am şoptit la ureche.

Aceasta a murmurat ceva şi si-a deschis ochii. S-a ridicat in şezut şi si-a tras pătura peste ea.

-E dimineaţă? A mormait.

-Da. Schimbate şi vino jos la masă. I-am spus apoi am dat să ies afară.

-Stai! A spus ea din urma mea. Nu ieşi aşa ai sa te răceşti. Aşteaptă să îţi dau cămaşa.

Nu am mai spus nimic. Am auzit-o miscandu-se în spatele meu. Apoi a venit spre mine invelita în pătură. Mi-a înmânat cămaşa şi mi-a mulţumit.

Mi-am tras cămaşa peste cap şi mi-am luat haina.

Am coborât jos unde hanul era gol. Hangiul mi-a ssrvit mâncarea de care m-am bucurat. Nu mai mancasem de o zi intreaga.

Imediat a coborât şi Jolanne care a luat masa alaturi de mine în linişte.

-Eu şi hangiul vom merge să căutăm trăsura. Tu poţi rămâne aici până mă întorc. Am spus când a terminat de mâncat.

-Nu, vin şi eu. A negat ea. Nu am mai spus nimic. Am ieşit însoţit de ea şi de hangiu alături de fiul său.

În stradă era mare forfotă. Oameni erau adunaţi în piaţă. Ne-am apropiat şi noi pentru a vedea motivul agitatiei.