Capitolul XXV

1.5K 139 9
                                    

Liniştea din trăsătură devenea sufocanta. Am pornit din sat de câteva ceasuri şi el stă in faţa mea privind prin mine.

Nu i-am răspuns încă, dar ştie preabine că îl voi refuza. Trebuie să o fac! Chiar dacă nu sunt convinsă. M-a salvat ,cine ştie ce puteam păţi. Mi-a spus că mă iubeşte! Doamne! Mă iubeşte! Şi eu îl iubesc! Nu pot trece peste frica mea pentru iubirea noastră? E atât de greu. Dragostea ar trebui să fie frumoasă şi fără necazuri.

Putem încerca! Am îndurat atâtea ca să ce? Să îl las să fie fericit cu alts decât cu mine?

Am început să îmi frec mâinile între ele emoţionată. Aş putea eu să fiu fericită cu adevărat? Ar putea toată tristeţea din viaţa mea să dispară? Chiar aş putea fi fericită cu bărbatul pe care îl iubesc!

Mi-am dres vocea, dar nu am apucat să mai spun ceva căci trăsura s-a oprit şi Adrian a ieşit fulgerător. Am ieşit şi eu dând de un întuneric abisal. Luna şi stelele erau ascunse de nori întunecaţi.

-E târziu, iar domnul Dupleix doarme. Nu trebuie să îl deranjăm! A spus simplu şi am putut să îi aud paşi ce se îndepărtau. M-am grăbit să îi prind mâna. M-am încolăcit în jurul lui pentru a nu-l pierde.

A deschis o uşă şi am intrat într-o casă, presupun. M-a tras pe nişte scări şi am intrat în altă cameră. A bâjbâit prin cameră până ce a aprins o lumânare.

A venit lângă mine şi a aşezat-o pe dulapul din dreapta mea.

-Eu...am început, dar m-a întrerupt.

-Poți rămâne aici, voi merge şi eu să dorm. A spus şi a dat să plece, dar l-am oprit.

Nu mai ştiam ce sã spun. Cuvintele refuzau să îmi mai iasă pe gură. Inima îmi bătea nebuneşte, iar respiratiile îmi erau îngreunate. În lumina lumânari îi vedeam chipul aproape de al meu. Atingerea dintre noi îmi stârnea sentimente în tot corpul, iar distanta era inexistentă ,corpurile noastre fiind lipite unul de altul.

-Nu, Jollane! Termină! A spus parcă sleit de puteri. Nu mai pot. La dracu, nu mai pot! M-am chinuit să stau departe de tine, iar tu mă aduci tot mai aproape de tine şi spui ca nu ma vrei. Nu o să rezist şi o să îţi sărut buzele după care atâta am tânjit. A spus luandu-mi faţa între palme şi trecându-şi degetele peste buzele mele. Te rog! Mă înnebuneşti, cum să mai rezist?! Mi-a atins obrazul, iar eu mi-am înclinat capul cerându-i atingerea.

Voiam să îi spun că vreau să fiu cu el pentru totdeauna. Doar cu el! Dar eram prea absorbită de el.

-Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni! Ţi-o jur! Aș face orice sã te apăr mereu asta indiferent de ce vrei tu. Dar ştiu că mi-ai spus că mă iubeşti cand erai speriată. Îţi voi respecta sentimentele. Înţeleg că nu...

Nu l-am lăsat să continue toate acele aberati şi mi-am lipit buzele de ale lui. A rămas surprins, dar mi-a răspuns fericit. I-am prins faţa intre palme pentru a adânci sărutul. Limbile noastre insetate de plăcere şi dorinţa dansau un dans. Îmi era atât de dor de el încât îmi venea să îl devorez, dar m-am mulţimit prin a-i muşca buza când ne-am despărţit din sărut.

-Te iubesc! I-am şoptit peste buze.

-Jolanne...

-Nu! Nu mă vei mai întrerupe acum! Am încercat să îţi spun că da. Vreau să fiu cu tine! Mereu! Te iubesc! Sunt gata să îmi ignor temerile şi sã mã las în voia sorţi. Dar te rog nu mă răni! Nu voi suporta... Voi muri dacă...

De data asta m-a oprit el. M-a tras într-un sărutat moale. Mi-a răsfăţat buzele cu sărutări mici.

-Shh, frumoaso! Îţi jur că nu te voi mai răni! Gata! S-a terminat cu lacrimile pentru tine. De azi te voi face cea mai fericită femeie ! Asta e o promisiune! M-a tras în braţele sale.

Mă simţeam în siguranţă, protejată, iubită. Îi simţeam corpul atât de aproape contopit cu al meu. M-a făcut cea mai fericită! Ştiu că nu mă minte! Stiu că nu vrea să îmi facă rău,dar dacă... Nu, acum nu mă pot gândi la asta! Sunt prea fericită.

-Frumoaso, vino să dormi acum, eşti obosită! M-a tras lângă pat unde m-am aşezat. S-a plimbat prin cameră. Şi-a dat jos cămaşa apoi cizmele şi a venit lângă mine.

-Uite,frumoaso,lasa-mă să îţi dau jos rochia. A spus blând. Nu credeam că va vrea asta acum şi aici şi eu îl doresc, dar încă nu am încredere în el.

-Vei putea dormi mai comod. Dacă tu nu vrei poţi dormi aşa, dar ai încredere, nu se va întâmpla nimic până când tu vei fi sigură, da? M-a liniştit. Am aprobat timid ca prima dată cand ne-am întâlnit.

M-a ajutat să mă dezbrac dezmierdandu-ma cu atingeri după care tânjeam.

Mi-a îmbrăcat trupul cu un cearşaf şi ne-am aşezat amândoi în pat. M-a îmbrăţişat din spate şi şi-a pus capul pe umărul meu.

-Acum ca am lămurit totul, vrei să îţi explic ce s-a întâmplat în ziua aceea? M-a întrebat, apoi mi-a sărutat umărul.

Ştiu că se referă la ziua în care l-am găsit cu fata aceea. Îmi e frică să aflu ce are de spus, dar l-am aprobat.

-Mă întorsesem de la bordel şi îmi era dor. Dor de tine! Poate ţi se va părea ciudat, dar da, te văzusem doar o dată şi erai slăbiciunea mea. Din primul moment în care m-ai privit cu ranchiună, m-am indragostit de tine! Mi-a sărutat gâtul încet şi apăsat. Era ciudat să simt asta. Era ceva nou şi ,pe atunci, credeam că va fi trecător. De unde aveam să ştiu că vei rămâne în fiinţa mea veşnic? Că fără tine sunt gol? Eram naiv, am crezut că sentimentul va dispărea. Dar nu a fost aşa. Am chemat-o pe Bertha, femeia roşcată. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz şi am suspinat. M-a înşelat, dar cu ce drept aş putea să îi cer socoteală?! Nu am vreun drept asupra lui, doar iubirea noastră ne uneşte. Iubirea mea! S-a pierdut în braţele ei. Ea i-a sărutat buzele care le-au sărutat pe ale mele. El a fost al ei! Dar acum încă e al ei?!

-Nu, iubito! S-a repezit să îmi şteargă lacrimile şi să îmi sărute obraji în timp ce suspinam . Nu am făcut-o! A spus rapid şi m-a întors spre el strângându-ma la pieptul său. Nu am putut să o fac! Gândul meu era numai la tine. Tu erai aceea, nu ea. Doar pe tine te iubesc!

Îl cred! Sau poate sunt prea sleită de puteri, dar simt că îmi spune adevărul.

Adorm în braţele sale cu zâmbetul pe buze şi speranţă în suflet....

N/a
Bună, bună, am revenit! Sper să vă placă acest capitol, aştept pãreri.
S-a produs o eroarea, iar cartea despre care vă vorbeam, Dincolo de bariere, abia acum a fost postată, deci vă invit să treceţi şi pe la ea. O găsiţi pe profilul meu.
Aşa, mai vreau să îmi exprim indignarea faţă de învăţământul din Romania şi faţă de anumiţi dascăli. Totul nu e mai mult decât o afacere pentru anumiţi indivizi. Eu mă declar profund dezamăgită! Nu vrea să intru în detalii,dar am ajuns să văd cum profesorii dau note pentru mici ' atenţi '. Dezgustător! Trebuia să mă descarc undeva...
Oricum aştept pãreri în legătură cu capitolul. ^^

Pasăre De NoapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum