Omul care nu poate fi atins (Naruto fanfiction)

Capitolul 8

Trecuse mult timp de cand am ajuns la sediu, nu mai stiu cate ore l-am asteptam pe Itachi sa apara de unde naiba ar fi el.

Planul era simplu: intra in cazino, fura informatiile, fugi de politie. Dar bineinteles ca nu a functionat asa.

Itachi trebuia sa fie in spatele dubitei conduse de Kisame cu motocicleta. Insa, nu a aparut nici pana acum.

Sakura parea extrem de ingrijorata. Omul care nu putea fi atins arata slabiciune pentru nimeni altul decat Itachi Uchiha, cunoscut sniper si infractor. Huh.

Ne-am dat seama ca era dimineata cand razele de soare ale rasaritului s-au strecurat pe fereastra.

Dintr-o data, s-a auzit usa cum se deschide. Toti am inghetat nu de frica, ci pentru a nu fi gasiti. Hidan s-a ridicat incet si a luat un pistol de pe masa si a inceput sa paseasca cu grija spre usa.

In scurt timp l-am auzit injurand si strigand-o pe Sakura. Ea s-a grabit spre intrare, iar restul am urmat-o, ingrijorati. Cand am ajuns acolo, sa spun ca toti eram socati, era prea putin. Itachi era in bratele lui Hidan, lesinat si cu sange pe bluza, in zona abdomenului.

-Du-l in infirmerie, l-a instruit Sakura pe tatal meu adoptiv. Acesta s-a conformat fara ezitare.

L-a asezat pe un pat, in timp ce Sakura si-a pus un halat alb si manusi chirurgicale.

-Trebuie sa-i dezinfectez rana si dupa sa-i scot glontul din el si apoi sa-i opresc sangerarea si apoi sa-i inchid rana si apoi..., a inceput Sakura, dar s-a oprit pentru ca tremura prea tare.

Am actionat rapid si fara sa gandesc. Am intors-o cu fata spre mine si i-am tras o palma cu toata puterea. Liniste totala. Toti se holbau la noi doua. Le era frica de reactia ei. Sakura nervoasa=un peisaj in niciun caz placut.

Si-a intors inceput privirea spre mine si mi-a soptit: -Multumesc, Ino.

O cunosteam. Stiam ca intrase intr-un atac de panica. Trebuia sa o aduc cu picioarele pe pamant.

Isi revenise rapid.

-Zetsu, am nevoie de cateva plante din gradina, iti fac o lista imediat. Obito, pregateste-mi unstensilele pentru operatie. Restul, afara, a comandat rapid Sakura.

Am ascultat-o fara sa punem intrebari. Stie ce are de facut, iar noi am fi incurcat-o daca stateam cu ea.

Toata lumea s-a dus la culcare. Cateva ore m-ai tarziu, Obito a iesit din infirmerie si mi-a spus ca Itachi era stabil si se va trezi zilele care aveau sa vina. Am rasuflat usurata la aflarea vestilor.

Dupa ce a plecat si el, am intrat in infirmerie si am vazut-o pe Sakura dormind langa patul lui Itachi, tinandu-l de mana. Am luat o patura si am acoperit-o. Am zambit. Parea atat de linistita.

Parea.

***

A/N: Multumesc tuturor comentariilor frumoasa. Mi-au facut multe zile la rand mai bune. Pwp.