Roommate || jjk + kth (Traducere)

♡Ziua 3♡

“Shit.”

După ce Jungkook făcu un duș, realiză că uitase să-și ia hainele cu el.

Taehyung era încă în cameră și nu dădea semne că ar pleca.

“Sunt un idiot.” mormăii Jungkook în timp ce își ștergea părul cu un prosop.

Putea să își pună un prosop în jurul taliei și să meargă să-și ia hainele, dar era prea rușinos.

Era conștient de corpul lui. Jungkook nu avea mușchi, dar nu era nici gras, însă avea o piele catifelată pe care orice fată și-ar dori-o. Dar nu asta era problema.

Avea o cicatrice de-a lungul pieptului. Arată ca și cum o drujbă iar fi lustruit pielea, și doar gândindu-se la asta, îi provoca durere.

Jungkook își atinse cicatricea cu mâna.

“Ești gata?” strigase o voce din afara băii.

Fuck.

“Uh- um da!! Hei, poți să-mi faci o favoare?” strigă înapoi Jungkook, punându-și un prosop pe șolduri.

“Ce?” se răsti Taehyung.

“P-Poți să îmi dai uh- rucsacul meu negru care e pe pat?” întrebă Jungkook ezitând.

“De ce nu poți veni să ți-l iei singur?” spuse Taehyung pe un ton răspicat.

“P-Pentru că...e frig acolo!” Jungkook își închise ochii, gândindu-se la ce răspuns banal dădu-se.

“Ce dracu?”

“Am temperatura corpului scăzută! Așa că te rog, doar dă-mi rucsacul!”

Jungkook auzii niște foșnituri de după ușă. După câteva secunde, auzii un ciocănit în ușă.

Jungkook deschise ușa, scoțându-și doar capul afară.
“M-Mulțumesc.”

Taehyung oftă și îi dădu rucsacul.

Jungkook închise ușa ușurat și începu să se îmbrace.

A fost cât pe ce.

～♡～

Mai târziu, în aceeași zi...

Lui Jungkook îi era foame și era aproape 7:30pm. Vroia să iasă afară, dar nu avea cu cine. Se gândise să-l întrebe pe Jimin, dar era prea rușinos. Plus, nici măcar nu îi știa numărul de telefon.

Era pe pat când Taehyung se întoarse de la cumpărături.

Taehyung aruncă plasele grele zgomotos pe o masă rotundă și își dădu jacheta jos.

Jungkook tresări din cauza zgomotului.

“Bun venit înapoi hyung.” îl întâmpină Jungkook, foindu-se în pat.

“Da.”

Jungkook ar dori să se apropie mai mult de Taehyung. Dorea să-l cunoască mai bine, și dorea să știe dacă niciodată nu zâmbește sau râde.

Jungkook era concentrat în gândurile sale, când Taehyung îl întrerupse.

“Nu ai mâncat încă, așa-i?”