Roommate || jjk + kth (Traducere)

♡Ziua 19♡

Jungkook stătea în fața mormântului cu un buchet de flori.

De ce a făcut asta?

Vărsă o lacrimă, încercând să nu se gândească la ce s-a întâmplat.

Totul se petrecuse prea repede, și nu se gândi că se putea întâmpla așa ceva. Își încleștă maxilarul, încercând să nu plângă.

“Jungkook.”

Jungkook luă o gură de aer, apoi se întoarse cu fața.

“Taehyung.”

Taehyung se apropie de el, apoi îl îmbrățișă.

“Totul va fi bine.” îi șopti în ureche, asigurându-l.

“De ce s-a omorât singur?” Jungkook începu să plângă din nou, având emoții mixte de ură și jale.

“Nu știm. Poate pentru că nu dorea să-și petreacă restul vieții în închisoare.”

Jungkook crezu că viața s-a i se va sfârși în ziua în care Jin alergă spre el cu acel cuțit în mână. Oricum, Jin se înjunghie sigur, și spuse: Nu îmi pare rău.

Nu putuseră face nimic. Era deja mort când ajunse poliția pentru a-l duce la spital.

“Am vrut să sufere cât timp mai trăia. Nu să se omoare singur și să scape așa ușor. Dar în același timp, înțeleg de ce s-a sinucis. Și mă doare să știu asta.” suspină Jungkook, în timp ce avea capul pe pieptul lui Taehyung.

“Jungkook, voi face orice ca să te protejez și pentru a face lucrurile mai bune.” Taehyung se dădu de-o parte, privindu-l pe Jungkook.

“T-Te iubesc.”

“Eu te iubesc mai mult decât pe orcine Jungkook.” Taehyung se uită în ochii întunecați a lui Jungkook.

Jungkook puse florile pe mormântul unde scria: Kim Seokjin - Odihnească-se în pace.

Îmi pare rău Jin. Îmi pare rău pentru că mama te-a tratat așa.

～♡～

După ce poliția rezolvă tot în acel caz, și după ce-i spuse lui Minjun adevărul despre fosta sa soție, Jungkook încetă să mai meargă la universitate pentru un timp.

Taehyung continuă să se ducă din cauză că Regina îl tot forța, dar tot stătu de partea lui Jungkook.

Știrile despre Jin și mama lui Jungkook se împrăștiară în tot orașul și chiar și în universitate, iar asta era greu pentru Jungkook, să poată trece peste fără să aibă câteva atacuri de panică. Colegii săi continuară să-i pună o grămadă se întrebări, la care nici el nu știa răspunsul, pentru că majoritatea erau despre Jin.

Minjun continuă să lucreze, chiar dacă era distrus din cauza morții fostei sale soții. Trebuia să se țină ocupat pentru a rămâne normal, așa că nu prea era pe acasă, fiind în majoritatea timpului în alte țări. Jungkook îi expilcă tatălui său totul despre trecutul său, dar niciunul dintre ei nu putură continua acea conversație devastatoare. Regina nu vorbise nimic despre asta în fața lui Jungkook sau a lui Minjun. Era la fel de șocată ca ceilalți.

Namjoon, Yoongi și Jimin erau ușurați să audă că nu Jungkook fusese criminalul, dar nu putură crede că Jin fusese în spatele la toate astea. Namjoon era devastat că Jin, cel pe care-l iubea, se sinucise chiar în fața ochilor săi. Se despărți de Jimin și plecă din afara orașului pentru câteva zile. Nimeni nu știa unde s-a dus, dar prietenii lui deciseră să nu-l caute.

Hoseok era singura persoană care nu știa care îi este locul. Își ceru iertare de la Jungkook de un milion de ori, stând în fața ușii lui.

Cu toate acestea, nu știa că Jin era criminalul.

Hoseok îl ajută pe Jin fără să știe că el i-a omorât mama lui Jungkook. Avea nevoie de bani când îl găsi pe Jin. I se spuse că va fi plătit bine dacă îl îndepărtează pe Taehyung de Jungkook, și să-l șantajeze cu acel videoclip. Nu se gândi că se poate ajunge la așa ceva. Dar iubirea sa față de Taehyung nu se schimbă deloc.

Jungkook nu-i spuse nimic lui Hoseok. Iar Taehyung se opri din a se mai întâlni cu Hoseok, ignorându-i toate apelurile.

Trecuse deja o săptămână, iar Jungkook simții că nimic nu se lămuri în mintea sa. Stătea toată ziua în camera sa, încolăcit ca o minge, în patul său, nefiind atent la nimic din jurul său.

Regina chemă o grămadă de terapeuți și consilieri acasă, dar Jungkook nu lăsa pe nimeni să intre în camera sa în afară de Taehyung.

Taehyung era singurul motiv pentru care Jungkook era în viață acum.

“Taehyung?” Jungkook se întoarse pe cealaltă parte pe pat, pentru a fi lângă Taehyung.

“Da?” răspunse el, deschizându-și ochii.

Jungkook își închise ochii.

“Te rog, stai cu mine pentru totdeauna Taehyung. Nu vreau să mai pierd pe nimeni.”

Taehyung îl luă de mână.

“Voi fi aici lângă tine. Pentru totdeauna și mereu.” spuse el, apoi îi sărută buzele lui Jungkook.

“Te iubesc Taehyung.”

“Și eu te iubesc Jungkook.”

Ușa se deschise dintr-o dată.

“Băieți, ce înseamnă asta?”