Capitolul VI

8 1 0
                                    

Eram in ora de matematica, profesorul se chinuia sa ne explice lecția ,dar nimeni nu era atent .

Eu îl urmăream pasiv ,gandindu ma cum sa scap din aceasta încurcatura in care am intrat .

Îmi amintisem înainte de ora de matematica de Andrei care ținea pistolul spre mine și trase ...


"Arthur ... Adio !..."

Nu îmi venea să cred că am fost omorât de unul dintre ce-i mai mari dușmani ai mei .. și totuși de ce nu sunt pe lumea cealaltă ? Oare primisem a doua șansă ? Sa fie vorba de o reîncarnare ?

Și totuși toate aceste întrebări erau întrerupte de un alt gând , îmi apărea chipul acelei fete de care mă lovise-m acum 3 ore .

"- Scuze nu am vrut . spun eu și incep sa îi adun cărțile care îi căzuseră din mana la impactul cu solul .

- Nu e nimic ,spuse ea făcând același lucru ,se ridică și se aplecă se să mă ajute , rămăsese o ultima care amândoi o ridicasem de o parte , brusc privirile noastre se intersecta se ,și priveam unul in ochi celuilalt ,avea niste ochi calzi,mici și căprui , pentru câteva clipe mă pierdusem in acei ochișori blânzi .

- Aaa .. , mormăi ea și se ridicase , mulțumesc pentru ajutor !

- Cu placere , mă ridic și îi întind restul cărților ,fara sa îmi dau seama zâmbeam ,fata mă recompensa cu un zâmbet mic și timid, cu obrazi roși , se uită pentru o secundă în pământ și plecă spre clasa .

Eu o priveam că și un tată mândru care își vede fetița cum se da singura pe bicicleta .

Eram mica de înălțime și purta același tricou roz cu pantaloni albi ,oare să fie fata de la ora de romana ... Partea buna e că îi văzusem chipul de aceasta data ,acei doi ochișori îmi invadau mintea ,și zâmbetul acela era de nedescris de superb ... "

Este unul dintre sentimentele de mult pierdute de care nu speram sa mai am parte .

Gândurile mele îmi ocupaseră toată ora , am decis în cele din urmă am decis sa vorbesc cu ea .Inima mea este goală și singura ,nu îmi amintesc sa fi avut vrun prieten înafara de Kenny,nu îmi aminteam foarte multe lucruri din trecutul meu. Merita sa incerc , doar de-aia primisem a doua șansă .

Ea stătea în curtea liceului pe o bancă și citea ,mă apropiu încet de ea și mă așez lângă ea .

- Salut . spun și afișez un zâmbet mic fara să îmi dau seama .

- Salut ,tu trebuie sa fi băiatul de la ora de romana . spune și îmi copiază gestul .

- Și de care te-ai ciocnit pe hol . surâd eu .

- Da .. scuze pentru aia

- Nu e ok , eram puțin ametit și nu prea vedeam bine .

- Și acum ești mai bine ?

- Da normal , spun și îi zâmbesc din nou și ea face același lucru .

Am vorbit toată pauză ,era o fire foarte veselă și foarte interesanta ,pare că avem câteva lucruri in comun ,ne am întâlnit și a doua următoarea pauza ,iar după ore am mai stat o jumătate de oră și am condus o spre casa ,era foarte aproape de mine ,la 4 case distanta de a mea .

- Închide ochi . spune ea înainte să plece cu un mic zâmbet care arată că pregătește ceva , ii fac pe plac și simt cum un obraz îmi este ușor atins de doua buze moi .

Deschid ochii și o văd cum mă salută cu un zâmbet mare și desigur eu făceam același lucru fără să îmi dau seama ,că și când fata mea era relaxată zâmbind lângă ea ..

O salut și eu și pornesc încet spre casa ,zâmbetul îmi dispărea încet pe vreme ce mă îndepărtăm de ea . Ajuns acasă îmi dau seama că nici cum ne cheamă nu ne-am spus dar mă liniști faptul că suntem la aceeași școală și la mica distanta unul de celălalt .

A doua zi am inceput în forță m-am trezit la 7 fix și am luat micul de jun în 5 minute și după m-am pregătit în 5 minute astfel la 7:12 eram in fața casei ei ,nu a fost nevoie sa aștept mult dupa piticania aia , băgasem o scuză că mi-am pierdut ceva doar că să o văd .

Piticania era fericită că mă vede chiar dacă era penibila scuze ,pornisem amândoi înspre școala.

Aproape uitasem de Andrei și de moartea mea , dar o mica întâmplare mă făcut să îmi amintesc instant .

După pornisem spre ora , împăcat cu faptul că am aflat cu o cheamă pe mica fetița , Beti , căutăm ceva prin telefonul meu actual , când dintr-o dată am auzit pe cineva în spatele meu , soptin ceva :

- Da doamna Wally , este Alex proiectul 1.0

- Ce ?!! strig tare și mă întorc ...

Unde sunt ? Where stories live. Discover now