The Girl In Black(In curs de editare)

Capitolul 38

Din perspectiva lui Mel.

Aveam lacrimini ochii. Ma simteam mințita.Niciodată nu mi.a placut ca o persoana dragă mie sa îmi ascunda lucruri.

Am rămas neclintită in pragul usi.
Usa se deschise si Scott se opreste brusc cand ma vede acolo.

- Ce faci aici? Ma intreaba el rapid.
Nu răspund doar las lacrimile sa curgă.

- De ce ma minti? Am spus cu glas stins uitându.ma la el.

Fata lui era un panicată. Ochii lui ma priveau cu grija si buza de jos ii tremura.

- Nu te mint! Spune el zâmbind fortat indreptand mana spre mine.

- Nu! Spune.mi adevarul, Scott! Ce se întâmplă cu tine? Cine esti tu de fapt? Spun eu printre lacrimi.

- Nu ma pune sa făc asta, te rog!
Spune el uitându.se în stânga si făcînd un pas inapoi.

- De ce? De ce nu vrei sa îmi spui? Tip eu printre lacrimi

- Pentru ca nu vreu sa pleci! Se rasteste el.

- Crede.ma, nu o sa plec! M.am obisnuit sa tot primesc noutăți care sa ma facă  sa ma simt ca dracu'. Doar spune.mi odată!

Intra in camera si se asează pe marginea patului. Isi pune mainile la ceafa si oftează.

Ma asez langa el si îmi sterg lacrimile.

- Si...am plecat de acasa. Spune el uitându.se pe geam.
- Nu mi.am gasit nici o bunica. Habar nu aveam de familie mea..Daca aveam una. Era 3 noapte si hoinaream pe străzi cu rucsacul in spate.

Flashback

Dintr.un gang întunecat se auzeau niste voci groase care păreau ca se ceartă.
Curios m.am apropiat sa vad ce se intampla.
Era un tip îmbrăcat tot în negru ce ținea un pistol la tâmplă celuilalt tip care era lipit de perete.
Corpul meu micuț se reflecta pe tot gangul din cauza felinarului din spatele meu.
Tipul si.a îndreptat atentia spre mine. A lăsat pistolul jos si s.a apropiat de mine eu dându.ma în spate. Tipu speriat da se fuga, dar fara ca măcar sa se uite la el cel din fața mea trage cu pistolul nimerîndu.l in cap.
Eram împietrit. Nu puteam nici sa fug nici sa vorbesc.
S.a aplecat ca sa fie la acelasi nivel cu mine.

- Unde hoinaresti tu pe străzile astea întunecate, micutule? Ma intreaba tipul dându.si gluga sos din cap.
Era un bărbat. Nu era tanar.
- A-a-m ple-ecat de acasa! Spun eu printre nodul din gât.
- Si unde te duci?
- U-undeva unde pot sta! Caci acasa nu se mai poate numii acasa.
Bărbatul zâmbește si ma i.a de umăr.
- Vino!
Am mers inconstient cu el si ma.m urcat în masina lui.
În scurt timp ajungem la o casă mare dar darapanata.
Am intrat înăuntru si era de vis.
Afara arată ca o clădire părăsită iar înăuntru era un palat.
- De acum vei locui aici ,pustiule!
Îmi las rucsacul jos o ma uit uimit peste tot.
- Dar cu o singura condiție! Se auzi vocea bărbatului si pasii lui apăsați îndreptându.se spre mine.
- Vezi pliculete astea? Ma intreaba el clatinand în fața mea un pliculet micuț cu un fel de praf alb.
Dau din cap afirmativ si privesc pliculetul.
- Trebuie sa le vinzi ca sa rămâi aici! Eu iti dau  comanda unde trebuie sa te duci, iar, tu te duci dai plicul fara sa fii vazut de nimeni, ei banii si ai fugit! Inteles?
- Da.....
Pe scări un copil de aceasi vârstă cu mine cobora în viteză.
- Tata! Strigă el si sării în brațele bărbatului.
- Hei, mafiotule! Uite ai un prieten nou.
Copilul se îndrepta spre mine zâmbind.
- James, îmi pare bine!
- Scott, încântat.

Endflashback

- Si de atunci eu si James suntem ca fratii.

Ma uitam uimită la el cu gura intre deschisa.

- Da, Mel, sunt traficant de droguri. Cu asta trăiesc. Daca nu rămâneam acolo, acum poate ca eram un aurolac care doarme pe băncii. Tipul asta mi.a oferit un loc unde sa stai, si ce mai loc. Mâncare căldură. Iubire. Toate astea nu le avusesem pana atunci. Am vrut sa mă opresc din asta, dar.....

- Si de ce nu ai facut.o? L.am intrebat rapid.

- Pentru ca nu pot. Daca renunț la asta nu mai am nimic! Spune el oftand.
Acum o sa ma ridic pentru ca stiu ca o sa ma dai afara strigând in urma mea " Ca mai bine nu ma mai cunostea.i".

Il opres apucându.i încheietura mâinii.

Ma ridic si ii iau fata in palme. El se uita în jos evitind sa se uite la mine.
- Uita te la mine!

Privire lui intensă m.a străpuns.

- Nu te judec pentru asta. Stiu ca nu ai avut alta solutie ca sa supraviețuiești.

- Nimeni nu trebuie sa afle despre asta. Prietenul meu James mi.a spus sa iti spun eu, pentru ca daca aflai tu, cea ce sigur se întâmplă, era mai rău.
Daca "bătrânul" afla.....a ezitat si s.a dat în spate.

- De asta nu voiam sa iti spun! Strigă el mormaind după câteva înjurături.

- Daca afla ce?

- Daca afla esti stearsa, Mel! Înțelegi? Stearsă!

Ochii mi s.au umplut de lacrimi si m.am dat cu doi pasi înapoi.

- Adică? Întreb eu cu vocea stinsă.
A oftat si a inceput din nou sa îmi povestească.

- La 16 ani am întâlnim o fata. Era inalta, cu un corp firav. Pielea ei era fina si alba. Părul lung si blond, pana la jumatea coapselor ii dansa armonios când se misca. Ochii aia albastrii ce ma priveau cu drag si iubire de fiecare data când ma întâlnea.
I.am spus nestiind ca nu trebuia.
"Bătrânul" a aflat de existenta ei....s.a oprit cand o lacrima i.a udat obrazul. Si.a sters.o rapid si a continuat.
- A omorât.o, fara ca măcar sa se gândească.

M.am uitat la el. Durerea ii se citea pe chip.

- De asta nu am vrut sa stii. Si uite ca s.a ajuns la asta. Daca afla de tine, Mel, sa.mi bag... spune si da cu pumnul în perete.

Ma apropii încet si ii iau pumnul în mâna mea.

- Nu o sa se întâmple nimic, iti promit! Spune eu încet.

El se uita în sus vrând sa isi oprească lacrimile.

- Nu vreau sa te pierd si pe tine.
Spune el cu glas stins.

- Nu o sa ma pierzi.

Trece pe langa mine si se opreste în pragul usi.

Cu lacrimi în ochii îmi spune răspicat.
- Acum ai aflat, mulțumită? Sa nu iti ciripeasca ciocul prin nici un colt. La revedere Mel!
Spune si închise usa cu putere.