The Girl In Black(In curs de editare)

Capitolul 21

Am iesit pe usa si am inceput sa caut disperata pe strazi. Justin era in spatele meu.

- Mel, unde naiba te duci?! A intrebat el tipand.

- Sa il caut pe Adam! Am strigat si mi.am vazut de drum.

Am mai mers putin si l.am vazut mergand nervos.

- Hei, Adam! Am strigat eu.
El nu s.a oprit.

- STAI!

Am inceput sa alerg, am ajuns langa el si l.am apucat de brat. S.a intors, dar nu a vrut sa ma priveasca.

- De ce ai plecat? L.am intrebat incercand sa il fac sa se uite la mine.

- Pentru ca nu mai rezist, bine? M.am saturat sa te vad cu el, m.am saturat sa stiu ca nu esti a mea.
Ce nu intelegi, te iubesc. Nu mai pot!

Cuvintele lui m.au marcat, nu stiam ce sa mai spun.

- Adam eu.....

- Las.o asa! Cel mai bine ar fii sa te uit, tu sa fii fericita si eu sa scap de chin.

L.am privit cu lacrimi in ochii.

A plecat si a vrut sa traverseze strada. O masina se apropia cu viteza.

- JUSTIN!

Si intr.o fractiune de secunda a fost aruncat in aer.

Am inceput sa alerg spre el, m.am pus in genunchi langa el. Eram confuza nu stiam ce sa fac.

Am inceput sa plang si i.am ridicat camasa, avea abdomenul vanat.

- AJUTOR! SA MA AJUTE CINEVA! Am strigat printre lacrimi.

O femeie a iesit din casa si a sunat imediat la urgente.

...........................................

Stateam linistita pe scaum si priveam in gol, doctorii erau in salon si incercau sa ii salveze viata.
La scurt timp a aparut si tata ,impreuna cu Alex si Justin, si cu fetele.
Cand i.am vazut am alergat spre ei, i.am luat in brate.

- Esti bine?Ma intreaba Justin

Am inceput sa plang si l.am strans si mai tare in brate.

- E ok, o sa isi revina, sunt cu tine! Si m.a sarutat pe frunte.

Am asteptat ore bune ca doctorul sa ne dea un semn.

Stateam cu capul pe umarul lui Justin si il tineam stras de mana.

- Daca nu isi mai revine? Am intrebat eu cu o voce stinsa.

- O sa isi revina! A raspuns sec.

Stiam ca nu il suporta pe Adam si ca il uraste din tot sufletul.

Doctorul a iesit din salon si a venit spre noi, am sarit ca arsa din scaun si m.am dus spre el.

- Cum e? Am intrebat eu agitata.
Doctorul a ezitat si a oftat apasat.

- Spuneti odata! Am strigat eu printre lacrimi.

S.a uitat la mine si mi.a spus.

- Am facut tot posibilul, imi pare rau...dar l.am pierdut. A spus si a oftat.

Am inceput sa plang, eram plina de draci.

- Cum adica ati facut tot posibilul!?Am strigat eu si am sarit la doctor.

Justin m.a prins de mijloc si m.a tras in spate.

-Linistiti.va ,stiu ca este greu, dar trebuie sa va linistiti.

Doctorul a plecat si eu am cazut la pamant, am inceput sa plang zgomotos.

Eram distrusa, nu puteam realiza ca Adam nu mai este.

Dupa ce m.am linistit am intrat in salon.
Era intins pe pat, parca dormea, era deconectat de la toate aparatele. I.am facut semn lui Justin sa ma lase singura.

M.am apropiat incet de pat si ochii mi s.au umplut de lacrimi, mi.am tras un scaum langa pat si m.am asezat incet.

- Buna! Am spua incercand sa imi ascund lacrimile.
Imi pare asa de rau.Te iubesc, si asta am vrut sa iti spun inainte sa pleci, a fost numai vina mea. Am spus si am inceput sa plang.

I.a. luat mana in a mea si am sarutat.o cu grija.

- Nu o sa te uit niciodata, promit! Am spus eu in soapta.
M.am ridicat si am iesit pe usa cu grija.

L.am imbratisat pe Justin si am inceput sa plang zgomotos. Fetele au venit spre mine si m.au luat in brate, la fel tata si Alex.

Nu stiam nimic despre parintii lui.

Am urcat in masina.

- Justin!

- Da? A raspuns el rapid.

- Stii ceva de parintii lui? Am intrebat foarte incet.

Justin a oftat si mi.a spus.

- Parintii lui l.au parasit si traia cu bunica lui care a murit anul trecut.

Mi.am pus mana la gura si am inceput sa plang imfundat.

Am ajuns in fata casei, am coborat din masina si am inaintat intru. Fete erau cu mine, Justin, Alex si tata au ramas sa vorbeasca despre inmormantare.

Am deschis usa si m.a intampinat Capy.

- Buna, dragutule! Am spus eu cu vocea tremuranda.

Capy a simtit ca e ceva neinregula cu mine si a inceput sa se agite.

- Multumesc, capsunicile mele, ca m.ati adus, puteti pleca, sunteti obosite.

- Pa , frumoaso! A spus Nicol si m.a luat in brate.

Le.am luat in brate si pe Katy si Anne, apoi au plecat.

Am urcat sus si Capy m.a urmat ,m.am aruncat in pat ai am privit in gol spre tavan. Capy s.a ajezat langa mine, cu capul pe picioarele mele.

- Nu pai pot! M.am saturat, mama nu mai e aici sa ma ajute, l.am pierdut si pe Adam.

Capy s.a dat jos din pat si mi.a adus cutia cu cercei de la Adam, i.a pus usor pe pat si a inceput sa dea din coada.
I.am zambit si ochii mi s.au umplut de lacrimi.

I.am pus la ureche si mi.am promis ca nu o sa ii mai dau jos niciodata.

L.am imbratisat pe Capy si am coborat in sufragerie.

Cam era acolo. A venit si m.a luat in brate.

- Offf, imi pare asa de rau! A spus si m.a pupat pe frunte.

- Sunt ok! Cred....am spus si ochii iar mi s.au umplut de lacrimi.

Era asa de greu, de ce mi se intamplau asa de multe. Nu stiu daca inima mea mai rezista, e distrusa si deja incepe sa se goleasca din ce in ce mai....mult.

Heii, dragilor stiu ca acest capitol e mai scurt dar am vrut sa las ce e mai tare pe urmatorul capitol. Am vazut ca la ultimele capitole nu prea sunt asa multi urmaritori, nu stiu..nu va place cartea sau ce? Spuneti.mi va rog.♡♡