Melinda Anderson- o fata drăguță, retrasă si putin ciudata.
Povestea ei începe odată cu venirea liceului unde ea întâlneste 3 fete minunate:Katy, Anne si Nicol.
Ea se îndrăgosteste de cel mai tare boboc din scoala, Cameron, având o relație de scurtă...
A trecut o lună de când Justin nu mai e langa mine.
Nu am fost la înmormântarea lui nu am putut, m.ar fii distrus de tot. Am aflat în urma cu o saptamana cauza morții lui ,un accident de masina.
Sigur ul lucru pe care il regret acum e ca nu mi.am luat larevedere de la el. Încă mai am brățară de la el....
Aveam aceasi rutina in fiecare diminea.
Ma trezeam, îmi verificăm telefonul....nici un mesaj nici un apel.....
Cobor scările. Fetele, Cam, Alex si tata sunt in bucătărie.....dar el nu.
Îmi e dor sa ma sune, îmi e dor sa ma trezesc si sa dau peste el în bucătărie pregătindu mi prânzul....îmi e dor de el.
Usa camerei mele s.a deschis si Anne a intrat usor in camera cu un zambet gingas pe chip.
- Neata, frumoaso!
I.am zâmbit forțat.
- Vrei sa mănânci aici sau cobori în bucătărie? M.a intrebat ea mangaindu mi brațul.
- Nu îmi e foame! Am raspuns continuând sa ma uit pe geam.
Nici un mesaj nici o scrisoare...măcar atât. Gândurile mele au fost spulberate de vocea subțire a roscatei.
- Te rog, trebuie sa mănânci ceva. Măcar un suc de portocale, un fursec ,orice! Mel, uitate la tine esti slăbită, fara puteri ,nu ai mai iesit din casa de o lună, Mel, de o luna.
M.am uitat la ea cu lacrimi în ochi si i.am spus cu o voce stinsă.
- Pentru tine!
Roșcată sa ridicat si a iesit grăbită. În câteva minute intra cu o tava. O pune langa mine.
Pe tava erau felii de pâine prăjită si un suc de portocale.
Anne s.a retras usor din camera închizând usa după ea.
Am terminat de mâncat si m.am dus la baie. Mi.am facut un dus lung. Am iesit din dus si m.am uitat în oglindă.
Nu slabisem deloc, asta pentru ca Anne avea grija sa nu raman fara mâncare.
Insa, față mea.....făta mea era palidă si lipsita de viata. Buzele îmi erau uscate si ochi erau rosi cu cearcăne vineții.
M.am îmbrăcat si m.am asezat pe fotoliu de langa geam.
Ca în fiecare zi, nu faceam nimic altceva decat sa privesc pe geam.
Am auzit cum cineva paseste usor spre bine. Era Alex.
- Hei! Îmi spune el usor așezându.se lângă mine. Ai nevoie de aer. Si nu de aerul care intra putin prin geamul asta crăpat. Iti trebuie aer proaspăt..
- Nu, ma simt bine! Am spus zambindu.i
- Te rog, Mel! Nu mai poți sta închisă în casa ca pana acum. Trebuie sa iti revi, trebuie sa fii ca inainte.
Privirea mi sa îndreptat din nou pe geam.
- Nu o sa mai fiu niciodată ca inainte! Am spus eu sec.
- Îmi pare rău nu am vrut sa spun asta. Toți suferim, el era o persona dragă si importanta pentru noi toti, dar trebuie sa iti revii nu o sa poți sta toata viața asa.
M.am ridicat încet de pe scaun si m.am apropiat de dulap.
-Asteapta.ma jos! Am spus eu oftand
Alex a zâmbit si a iesit din camera.
Mi.am scos din dulap o pereche de blugi negru si un top negru. Mi.am lăsat părul sa cadă pe umerii si am iesit din camera.
Am coborât sacrile. Cam si Katy se uitau la tv iar Anne si tata se chinuiau sa pregătească ceva de mâncare.
Eu si alex am iesit pe usa.
Un aer rece mi.a invadat nările.
Vântul îmi flutură părul de pe umeri. Ma simteam bine.
I.am zâmbit lui Alex si am pornit.
- Unde mergem? L.am intrebat eu uitându.ma în jur.
- In parc! A răspuns el băgându.si mainile in buzunerle hanoracului.
Tacerea a fost asurzitoare pana când am ajuns în parc.
Era soare ,copii alergau pe alee. Era zgomot.
Am mers in fata si ne.am asezat pe banca.
- E frumos! Am spus eu privind copacii. Aproape ca uitasem cum artă lumea.
Alex a zâmbit si s.a dat în fața.
- E greu! A spus el intristandu.se L.am privit. Lacrimile i.au umplut ochii.
- Sunt prea multe deodată! A spus el punându.si mâinile la ceafa.
- Viața noastra e trista fara mama. Mintea mea s.a blocat. Nu pot sa cred ca am uitat de mama!?
Un val de tristete m.a învăluit.
Era o liniste între noi. Dar am rupt.o.
- Vrei înghețată? Am intrebat eu schitand un zâmbet.
- Dă! A răspuns el încântat.
M.am ridicat si mi.am scos banii din buzunar...
- Ma întorc repede!
Alex a dat din cap afirmativ si am plecat.
Numărăm bani si si mergeam derutată pe alee.
Umărul meu s.a izbit de ceva tare si banii mi.au scăpat din mana.
O voce groasă m.a atenționat.
- Fii atenta pe unde mergi!
M.am intors si am vazut un băiat înalt, cu un par saten. O suvită din par ii atinge vârful nasului. Ținea o vata de zahar în mâna.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Ăăă , îmi pare rau! Am spus eu panicată.
Când m.am intors băiatul s.a relaxat si s.a uitat la mine.
- Nu, mie îmi pare rău! A spus zâmbind. Scott, îmi pare bine! Spune el zâmbit gingaș si întinzînd mâna în fața.
- Mel, incantata!
I.am atins mâna. Era fina si calda.
- Sper sa ne mai vedem! A spus si mi.a facut cu ochiul.
Am rămas in spate uitându.ma dupa el.
M.am întors la banca unde fratele meu ma stepta.
- Ce ti.a luat atât ds mult? Întreba el luându.si înghețată.
-Pai era ceva lume acolo. Am răspuns rapid.
Mi.am mâncat înghețată destul de repede. Si am pornit spre casa.
