The Girl In Black(In curs de editare)

Capitolul 11

Din perspectiva lui Justin.

Au trecut trei saptamani, iar ea inca nu s.a trezit. Numai eu am mai ramas. Cam a plecat ca avea probleme cu mama sa, fetele au venit si au stat cat au putut, dar erau foarte obosite, iar sora mea, trebuia cineva sa mai aiba grija si de casa.

Nu mai dormisem de nopti bune.Nu mai aveam nici o expresie pe fata. Ochii imi erau secati si nu puteam face altceva ,decat sa astept...sa astept sa se trezeasca.

Din perspectiva lui Mel.

Eram desculta, hainele mele erau murdare. Am intrat incet in spital. Nu stiam ce caut acolo. M.am dus la informatii si am intrebat numele familiei mele, am crezurt ca poate s.a intamplat ceva. Tipa de acolo nici nu m.a baga in seama.

Am urcat pe la toate etajele, intrebam doctorii, asistentele, dar pur si simplu nu imi raspundeau, de parca nu as fii fost acolo.

Am intrat la urgente si l.am vazut pe Justin.

Am alergat spre el, l.am strigat, dar nu imi raspundea. De ce nu imi raspundea?De ce nu ma vedea? De ce nimeni nu ma observa?

S.a ridicat incet de pe scaun si a intrat in salon. M.am strecurat si eu incet pe usa.

Am ramas incremenita cand am vazut cine era pe pat.Eram...eram eu. Eram ranita si foarte palida...

Cum e posibil? Eram moarta? Cum sunt si acolo dar ...si aici?!

M.am asezat pe scaunul de la fereastra si m.am uiat la Justin. Si.a scos telefonul si castile din buzunarul pantalonilor, a conectat castile la telefon si mi le.a pus la ureche.

Am inceput sa aud muzica ,era o melodie rock, una din preferatele mele. La un moment dat muzica s.a oprit, m.am apropiat incet de pat.

-Sper ca ti.a placut melodia. A spus Justin in soapta.

O lacrima i.a cazut pe obraz.

- Uite care e treaba, trebuie sa te trezesti! Stiu ca acum ma auzi si ca stii ce trebuie facut. Totul depinde numai si numai de tine. Trebuie sa te regasesti si sa....

Nu a mai putut spune nimic, caci lacrimile l.au inundat.

Am incepu si eu sa plang. Nu imi placea cand il vedeam asa, dar tot nu intelegeam cun ar trebuii sa ma trezesc. Eu vreau asta dar...nu reusesc.

Mi.am inchis ochii , am strans din pumni si mi.am dorit din tot sufletul sa ma trezesc...dar nu s.a intamplat nimic.

In acel moment mi.am amintit de parintii si fratele meu. Nici nu am stat pe ganduri si am fugit spre usa, dar nu o puteam deschide. Nu stiam ce sa fac, am intrat in panica. In acel moment usa s.a deschis si pe ea a intrat doctorul.
As fii vrut sa stau sa vad ce zice , dar trebuia sa imi gasesc parintii si fratele.

Nu stiam unde sa caut. M.am intors la salonul meu. Doctorul a iesit din camera. Am decis sa il urmez.

A intart intr.un salon mare. Acolo era tata si fratele meu, am alergat spre ei si i.am privit. Erau raniti, foarte raniti. M.am dus si i.am sarutat pe frunte.

Mama! Unde era mama? Am mai verificat odata, dar in acel salon erau decat tata si fratele meu.

Un doctor si o asistenta discutau, asa ca m.am decis sa ascult.

- Tatal, e mai bine, exista posibilitatea sa se trezesca..la fel si fratele. A spus doctorul uitandu.se prin niste fise.

-Imi pare asa de rau pentru mama ei, a fost prea tarziu!

Cand am auzit asta ochii mi s.au umplut de lacrimi si am cazut la pamant.

Mama, finta care ma ajuta mereu , care ma incuraja, care..datorita ei sunt omul de azi.....nu mai e. NU ,NU.