My strange life (PAUZĂ)

Capitolul 41

Am ajuns acasă din minunata noastră excursie care mi s-a părut foarte scurtă. Am vizitat multe locuri, ne-am făcut o grămadă de poze şi mi-am luat multe lucruri de la brelocuri până la haine. M-am simţit extraordinar. Cum eram obişnuită cu căldura de aici din Los Angel a fost un şoc atunci când am ieşit din avion în Paris. A fost chiar mişto, nu ne-am certat şi ne-am înţeles bine cu toţii. Am avut ocazia să mâncăm mâncare franţuzoaică şi să ne pierdem prin ditamai oraşul.

Anul nou l-am petrecut la restaurantul hotelului şi pe stradă. Ne-am distrat de minune. Bine, fiecare Revelion de până acum l-am petrecut împreună, dar acum au fost încă trei persoane în plus. Am petrecut până dimineaţa, doar pe la 7 ne-am gândit că ar fi timpul să ne culcăm, dar eu cu Ryan am mai stat vreo oră. Ne-am îmbătat puţin. Bine, puţin mai mult, dar nu am făcut nimic rău, sper. A fost prima oară cand am purtat o rochie elegantă de bună voie, exceptând nunta lui Caroline. Am purtat rochia, pantofii şi bijuteriile primite de ziua mea de la părinţi. Din fericire toate au rămas întregi, mai ales pantofii şi sunt foarte fericită că nu mi-am rupt nimic când eram cu ei în picioare. Kim şi Chloe arătau amândouă ca nişte prinţese. Kim a purtat o rochie lungă şi mulată roz, avea părul aranjat frumos şi purta o coroniţă argintie şi pietricele.

Iar Chloe a purtat o rochie scurtă neagră, ceva mai pe gustul ei.

Ziua următoare eu şi cu Ryan ne-am trezit în jur de 4 p.m. şi am mai stat în pat încă o oră şi râdeam ca proştii. Mai târziu am ieşit cu toţii afară la plimbare că aveam mare nevoie de aer.

Astăzi am ajuns acasă. Drumul a fost obositor şi eu am fost tăcută aroape mereu. Era puţin supărată ca ne întoarcem înapoi acasă. Acum sunt foarte obosită şi aş vrea să mă arunc în patul meu şi să trag un pui de somn, dar nu pot. Trebuie neapărat să despachetez. Prima dată trebuie să-mi fac o baie. Scot din bagaj gelul de duş, şamponul şi balsamul şi mă bag în baie. Încui uşa ca să nu am surprize neplăcute şi mă bag în cadă. După o jumătate de oră termin şi mă îmbrac cu un tricou larg şi o pereche de pantaloni scurţi. Scot toate hainele de pus la spălat şi cobor cu ele la parter, acolo unde era maşina de spălat. Urc înapoi în camera mea şi scot cadourile şi le pun pe birou. Mi-am luat vreo şase bluze, două perechi de tenişi/ bascheţi şi două perechi de pantaloni. Le-am aranjat frumos in dulap şi m-am aruncat direct în pat. Când imediat adormeam cineva a intrat în camera mea şi a început să strige. Acel cineva era Sam, care mă chema jos că cică avem ceva de discutat cu toţii. M-am ridicat din pat şi am coborât nervoasă. Vrea şi omul să doarmă pentru că este obosit şi a stat înţepenit pe un amărât de scaun ore în şir şi nu poate. În ce casă pot să stau...

-Ne-am gândit şi ne vom întoarce în Londra, spune Kim.

-CE? Rămân şocată. De ce ar vrea să plece de aici? De ce se întorc înapoi acasă? Credeam ca vor rămâne cu noi. Nu vreau ca relaţia mea cu Ryan să se termine, îl iubesc prea mult. Credeam că vom rămâne toţi împreună până vom muri. Nu vreau să plece. Panica se putea citi foarte bine pe faţa mea.

-Pentru câteva zile, zice Adam.

Mă trântesc pe canapea şi răsuflu uşurată. M-am panicat aşa de rău că imediat îmi venea să plâng.

-Nu credeai că plecăm de tot, nu? râde Ryan de mine.

Îi arunc o privire urâtă şi el vine lângă mine şi îmi şopteşte: " Nu te-aş părăsi niciodată." Acum mă simt mult mai bine.

-Şi eu vreau să vin, spun.

-Eşti sigură?

-De ce n-aş fi? N-am de gând să mă întorc înapoi în casa aia, aş sta la unu din voi acasă, duh. Şi când aveţi de gând să mergeţi?

-Săptămâna viitoare.

-Ok, hai să mergem să luăm biletele.

-Dar parcă voiai să te culci, spune Sam.

-Nu-mi mai este somn.

-Atumci hai să mergem.

-Stai!

M-am dus repede sus la mine în cameră pentru a mă schimba. Am luat din dulap ce am apucat şi m-am îmbrăcat. Mi-am prins părul într-um coc şi am ales de pe birou cadourile pentru Brian.

-Mai întâi trebuie să trecem pe la  Tyler şi Brian acasă, le-am spus.

Am mers doar eu, Ryan, Sam şi Chloe, ceilalţi au zis că n-au chef să vină şi că sunt obosiţi, aşa că am luat o singură maşină. Peste puţin timp ajungem în faţa casei lor. Ieşim din maşină şi eu apăs pe soneria de lângă uşă. Aşteptăm puţin şi uşa se deschide. Îl salutăm pe Brian şi el ne lasă să intrăm. Ne ducem în living şi ne întreabă dacă poate să ne servească cu ceva. I-am dat punga de cadou şi el chiar nu se aştepta să primească vreun cadou de la mone. A zis că a primit ceva de la Tyler, mai exact o cămaşă. Ne-a întrebat cum a fost în excursie şi cum ne-am simţit. Bineînţeles că a trecut foarte repede pentru noi şi n-am poerdut absolut niciun moment. Am început să-i povestim tot ce-am făcut şi cum ne-am distrat. El a zis că o să ne mai înscrie la concursuri că suntem foarte buni şi nu avem nimic de pierdut. La sfârşit, înainte să plecăm a deschis punga şi s-a uitat peste cadoul de la mine şi a zis că e foarte frumos. Bine, nu era nu ştiu ce,dar gestul contează.

Am uitat că trebuia să luăm biletele şi chiar când eram aproape de casă ne-am amintit. Sam a întors că probabil dacă ne întorceam fără ele Kim înnebunea

A/N  În primul rând îmi pare rău că am postat aşa greu, dar n-am putut din şcolii şi a tezelor şi în plus n-am mai avut idei.
În al doilea rans vreau să vă mulţumesc enorm pentru cele 100 de mii de citiri, înseamnă foarte mult pentru mine.
Şi în al treilea rând vreau să vă zic că m-am apucat de două cărţi de proză scurtă, poate aţi vrea să aruncaţi un ochi peste ele. C r u s h  şi Fake Friendship. Postez des la ele.