We all start as strangers

Everybody makes mistakes

              Am avut o vacanta destul de trista, dar a trecut destul de repede pentru ca aveam de facut o gramada de teme. 

                 Cand scoala a inceput din nou, Austin nu ma ignora nici nu se uita ciudat la mine. Era Austin pe care il vazusem prima data: zambitor si energic, vesel sa ii reintalneasca pe toti.

                Peter era indragostit de una dintre fetele de la clasa paralela, dar ea era deja cu Sebastian, unul dintre vechii lui prieteni. Amber incerca sa ii apropie si a reusit chiar sa o convinga sa se mute la noi in clasa.

                   In ziua in care ea a aparut, a fost intampinata cald si s-a asezat chiar in spatele meu. Acela era momentul. Stiam ca nu trebuia sa o scap.  Vedeam in ochii ei caldura, sinceritate si ceva ciudat care imi placea. Cu toate astea, eram sigura ca nu vom putea deveni prieten prea bune. Totusi, mi-am facut curaj, m-am intors la ea si ii studiam cu atentie lucrurile bagandu-ma in seama.

                   -Dragut penar...spun eu asternandu-mi un zambet pe buze si incercand sa il fac sa para cat mai putin fals.

                    -Ah, mersi. a chicotit ea.

                Am inceput sa vorbim si de atunci, o vad altfel. Sarah nu mai este o faptura ciudata si greu de cunoscut. Acum este prietena mea si nimic nu va putea schimba vreodata asta. De atunci, scopul meu este sa o fac atat pe ea cat si pe Peter sa inteleaga ca ei sunt facuti unul pentru celalalt si celalalt scop al meu este...Ei bine, nu stiu exact care este.

                 Sarah era genul de fata care nu suporta sa fie copiata. Voia sa fie unica si asa si era. Pentru mine ea este unica (si sunt sigura ca Peter gandeste la fel chiar daca niciodata nu recunoaste). Era fata mereu energica si zambitoare nimic nu ar fi putut schimba asta. 

                     Nu intelegeam de ce, dar simteam nevoia sa fiu tot timpul aproape de Austin asa ca m-am integrat in grupul lui de prieteni, majoritatea baieti si nu pot spune ca ma deranjeaza prea tare. Aparent, nici el nu parea deranjat ca eram mereu prin preajma pentru ca nu ezita sa ma imbratiseze cat de des putea.

                  Totul era perfect. Eu si Sarah eram fericite. La fel Amber, Anna si Peter. Ei contau cel mai mult pentru mine.

                  Niciodata nu mi-a placut biologia, nici profesorul chiar daca tinea la glume si era destul de relaxat de obicei. De asta, nimic nu m-a oprit pe mine sau pe Sarah sa copiem la unul dintre testele despre Euglena verde. Nu aveam niciuna experienta lui Peter la copiat si am fost prinse repede si facute de ras in fata clasei. Amandoua am primit nota 1 si am inceput sa plangem prin baia de la parter a fetelor.

                    Dupa ce abia ma linistisem, Austin se uita la mine destul de ciudat si a spus sub forba unui marait, parca pregatindu-se de atac:

                     -Mhh... nu ma asteptam la asa ceva de la tine.

                     Bun, eram prea suparata ca sa iau in seama ce spusese el, dar nu inseamna ca nu m-a durut. Nu era el cea mai potrivita persoana sa imi spuna mie ca nu e bine sa copiezi. In locul lui, m-a consolat unul dintre colegii cu care ma intelegeam bine inca din vremea cand traiam in umbra lui Blair, Alexander. E un baiat foarte ciudat, care incearca sa iasa in evidenta printr-un fel negativ, dar nu pot ascunde faptul ca totusi tin la el.

                    Cand am ajuns acasa, tata imi pregatise drept cadou un telefon nou pentru ca cel vechi fusese distrus, cu putin ajutor din partea lui Peter. A fost destul de dezamagit de mine, dar nu am fost pedepsita. Nici Sarah nu fusese pedepsita, la varsta asta, parintii deja incearca sa foloseasca alte metode de a-i invata pe copii ca au gresit, evident nu cuparandu-le un telefon nou.

                     Si de aceasta data, tot de la Chad am invatat cel mai mult. El era intr-adevar ca un frate mai mare pentru mine. El m-a mustrat mai ceva ca parintii mei. Il iubesc atat de mult... nu am nicio idee ce m-as face fara el. Regret doar ca nu il pot vedea mai des.