-Da? am raspuns eu cu o voce plina de emotie.
-Hmm...eu vin sa te vad si tu ce faci, pleci?
-Imi pare rau, nu m-am simtit prea bine.
-Stai linistita, stii ca nu ma pot supara pe tine.
Am chicotit si am inchis telefonul. Am luat laptop-ul in brate si am inceput sa inspectez profilele noilor mei colegi. Dupa ce i-am adaugat pe toti in lista mea de prieteni, am incercat sa imi dau seama ce fel de oameni sunt. Pareau de treaba, dar nu credeam ca totul va lua o asa intorsatura.
Nu ma intelegeam deloc bine cu Austin. Ne ciondaneam din orice si ma enerva foarte tare ca imi tot lua lucrurile fara sa ceara. Vorbisem toate lucrurile astea cu Chad care, asemenea unui frate mai mare, a incercat sa ma ajute, dar nu a facut altceva decat sa complice situatia. S-a luat de el si nu era prima data cand avea loc un conflict intre ei.
Toata lumea zicea ca "cine se cearta sigur se iubeste". Ahh, de fiecare data cand auzeam replica asta imi venea sa imi smulg parul din cap. Nu era adevarat, dar se suparase. Era distant si aproape ca nu imi mai vorbea.
Reusisem sa ma apropii de toata lumea, in mai mica sau mai mare masura, evident in afara de Blair. Pe ea deja o cunosteam si nu aveam nevoie de nimic mai mult. Ajunsesem in aceeasi clasa cu Florence, fata pe seama careia am facut glume destul de dureroase in tabara din vara care abia se terminase si bineinteles, nu ma oprisem, dar dupa putin timp de la inceperea scolii, mama ei a venit sa se ia de mine de parca am fi fost la gradinita. Nu era intocmai vina mea, Florence mintise, iar eu am demascat-o. Acela a fost anul cand m-am apropiat de Peter. Il cunosteam inca de la gradinita ca pe Blair, Amber si multi altii, dar niciodata nu ne intelesesem asa bine.
Se termina primul semestru, urma vacanta de iarna, iar in clasa era o atmosfera foarte incinsa. Nu imi mai amintesc cine se certa cu cine, dar stiu sigur ca eram foarte, foarte nervoasa, Austin imi spusese ceva, dar nu asta ma suparase si am lasat sa imi scape printre buze cuvintele: "Nu am avut niciodata incredere in tine! Nici macar nu am fost vreodata prieteni!". Eram copii, eu eram printre cei mai mici, abia implinisem 12 ani si nu credeam cu adevarat ce tocmai spusesem.
Imi amintesc doar ca mi-a parut foarte rau ce am spus si am inceput sa plang. Cand a intrat in clasa era nervos si plangea. Da, plangea.
YOU ARE READING
We all start as strangers
Teen FictionCarrie, o adolescenta care trece printr-o perioada complicata. Incearca sa se cunoasca mai bine pe ea, dar si pe cei din jur. Intalneste un baiat care ii suceste mintile pentru foarte mult timp si este confuza in privinta sentimentelor lui. Prieteni...
